Să fim adevărați creștini, nu doar cu numele. Să dăm întregul nostru trup lui Dumnezeu, îndepărtându-ne de diavol. Mai întâi de toate, să atingem pământul cu capul nostru, plecându-ne astfel înaintea Lui, și să nu amenințăm cu acesta pe frații noștri; cu ochii noștri să vărsăm lacrimi înaintea Lui, nu să privim cu ochi spurcați la frumusețe străină; mâinile noastre să le întindem cu evlavie către El și să le desfacem ca să dăm dar bun – „nu oi să dăruim, iar boi să luăm”, nu să luăm „de zece ori și doar de una ori două să dăm”. Dar și pântecele să ni-l înfrânăm de la multa hrană. Cu inima noastră să suspinăm; cu sufletul nostru să ne înduioșăm. Genunchii adesea să-i plecăm la rugăciune. Cu picioarele să alergăm către biserică, precum alergau Petru și Ioan la mormântul Domnului – și împreună cu ei să ne facem părtași ai Împărăției cerești – în acea sfântă și luminoasă zi, când va veni Dreptul Judecător pe nori, purtat de îngerii de foc, preaînfrumusețați, cu cununi luminoase de sfințenie, dar arzând cu flacără de foc pe cei păcătoși.

Atunci El va deschide străfundurile inimii prin înainte-vederea înțelepciunii Sale și va despărți pe maici de fiicele lor, pe fii de tații lor, pe frați de frați, pe soții de soți, și, astfel grăind, îi va despărți pe cei drepți de păgâni, precum oile de capre. Atunci va plânge de îngreunare orice suflet, trecând vremea pocăinței. Dreptul Judecător va spune: Voi, cei pe care v-am răbdat îndelung, duceți-vă de la Mine, blestemaților în focul cel veșnic! (Matei 25, 41). Și iarăși va spune: Veniți, binecuvântații Tatălui Meu, moșteniți împărăția cea pregătită vouă de la întemeierea lumii! (Matei 25, 34). Fie ca noi toți să primim această împărăție pentru rugăciunile Preasfintei Născătoare de Dumnezeu și ale tuturor sfinților. Amin!

(Sfântul Clement de Ohrida, Cuvinte și învățături de folos pentru orice creștin, Editura Sophia, 2014, pp. 20-21)