Despre desăvârșirea morală a celor ce liturghisesc Tainele

Tainele se săvârșesc cu harul și cu lucrarea Duhului Sfânt, preotul lucrând ca un organ al Bisericii, și sfințesc pe cei ce se împărtășesc cu ele. Desăvârșirea și sfințirea Tainelor ca fiind de sine stătătoare sunt independente nu numai de Preotul care lucrează în Taină, ci sunt independente și de desăvârșirea morală sau în credință a celui ce primește Taina.

La săvâșirea tainelor nu contribuie deloc desăvârșirea morală a preotului slujitor, nici gradul de credință pe care îl are, dacă acestea îi lipsesc lui, fiindcă el este un instrument al Bisericii și pentru Biserică lucrează și Dumnezeu dă harul pentru Biserică. Dacă acesta este nevrednic va da socoteală pentru îndrăzneala lui, dar tainele se săvârșesc și sunt desăvârșite.

Dacă desăvârșirea morală a preotului și credința lui ar fi necesare pentru săvârșirea Tainelor, atunci nu ar mai exista nicio certitudine în Biserică și că în ea este mântuirea și că aceasta este una sobornicească și apostolească biserică, mireasa lui Hristos cea fără de prihană căreia i s-a poruncit să săvârșească Tainele pe care i le-a predat ei pentru înveșnicirea lucrării mântuitoare a Mântuitorului. Fiindcă cine dintre cei ce acceptă necesitatea calităților morale și religioase ale preoților pentru săvârșirea sfintelor Taine va crede că Biserica a păstrat în ea Preoția și harul de a săvârși Tainele după trecerea a douăzeci de veacuri de la întemeierea Bisericii. Fiindcă cine ar putea dovedi sau garanta cu privire la hirotonia preoților și arhiereilor că toate aceste hirotonii din veac au fost săvârșite de arhierei credincioși și morali? Desigur, nimeni.

Dacă Tainele din pricina lipsei calităților religioase și morale ale preoților și arhiereilor ar rămâne nesăvârșite și nedesăvârșite și dacă harul la Botez și la hirotonie nu ar veni, atunci și cei botezați ar rămâne nebotezați și preoții și arhiereii ar rămâne nesfințiți. Și atunci Biserica ar fi lipsită de persoane sfinte și de orice har dăruit ei de către Apostoli. Dar nu este așa. Calitatea morală sau religioasă a preoților nu contribuie deloc la săvârșirea Tainelor, totul depinde de Biserică, fiindcă numai aceasta, primind harul izbăvirii și sfințirii, săvârșește Tainele prin sfintele ei organe.

Biserica, în calitate de instituție dumnezeiască, întemeiată de Mântuitorul și înnoită de venirea Duhului Sfânt, care a venit peste Sfinții Apostoli care constituiau persoana duhovnicească a Bisericii, are Duhul, dar fiindcă Duhul rămâne în Biserica lui Hristos până în veac, Biserica, independent de morala sau credința persoanelor are Duhul în ea până în veac. Biserica este Hristos, fiindcă aceasta este trupul Lui, iar El este capul ei. Biserica este persoana care trăiește până în veac, înveșnicește lucrarea mântuitoare a Mantuitorului Hristos, păstrează comoara ce i s-a încredințat și păzește adevărul harului. Pentru aceea „stâlp și temelie a adevărului este Biserica”.

Ieremia patriarhul răspunzând teologilor din Tübingen, scrie următoarele: „chiar dacă Tainele sunt slujite prin preoți nevrednici și aceștia cu nimic nu se folosesc, ba se și vatămă, dar cei care le primesc se sfințesc și se folosesc. Căci harul dumnezeiesc care slujește prin persoane nevrednice lucrează și tainele se (de)săvârșesc. [...] Prin toți preoții Însuși Hristos lucrează chiar dacă aceștia sunt nevrednici, dar se întâmplă aceasta pentru a fi mântuit neamul”.

Dumnezeiescul Grigorie din Nazianz zice în cuvântul lui despre Botez: „fiecare [preot] este vrednic de crezare ca să vă curețe pe voi, de ajuns îi este lui, din numărul <harismelor> celor primite, numai puterea de a ierta păcatele cele care nu au fost propovăduite în public. Dar voi care căutați tămăduire nu-i judecați pe judecătorii voștri, nu cercetați vrednicia celor ce vă curățesc de păcate, nu faceți alegere sau să nu aveți preferințe pentru cei ce v-au născut pe voi. Puțină să vă fie grija voastră dacă unul este mai bun, celălalat mai mic. Fiecare dintre aceștia este mai bun decât voi... gândiți-vă la cei ce vă botează pe voi. Unul poate să întreacă pe altul în viața duhovnicească, dar puterea botezului una este”.

Despre săvârșirea Tainelor

Tainele se săvârșesc cu harul și cu lucrarea Duhului Sfânt, preotul lucrând ca un organ al Bisericii, și sfințesc pe cei ce se împărtășesc cu ele. Desăvârșirea și sfințirea Tainelor ca fiind de sine stătătoare sunt independente nu numai de Preotul care lucrează în Taină, ci sunt independente și de desăvârșirea morală sau în credință a celui ce primește Taina. Taina s-a săvârșit, soarele a răsărit, harul s-a vărsat, cuvântul a vorbit, cei care au ochi au văzut, cei simițitori au simțit, cei ce au urechi au auzit și cei ce au minte ca să priceapă au priceput, dar orbii, surzii, nesimțitorii, cei cu mintea îngustă au stat dormind. Aceștia în ziua judecății vor fi fără nicio apărare fiindcă din voia lor cea rea s-au lipsit de harul mântuitor. Cuvântul aici este despre mădularele Bisericii, fiindcă Tainele se săvârșesc numai pentru cei credincioși. Cu privire la necredincioșii împinși cu de-a sila la taine, fiindcă ceea ce este dumnezeiesc nu se lasă silit, nici batjocorit, tainele nici nu se săvârșesc, nici nu sunt sfințite, nici nu sfințesc, fiindcă Dumnezeu Cel ce lucrează întru toate dezavuează lucrarea.

(Sfântul Nectarie de Eghina, Studii despre Biserică, despre Tradiție, despre dumnezeieștile Taine și despre slujirea în Duh și adevăr, traducere Laura Enache, Editura Doxologia, 2016, pp. 159-162)

De la același autor

Ultimele din categorie