Să nu ne prefacem smeriți din mândrie

Se zvonise despre un monah că este sfânt. Şi toţi îi spuneau în faţă acest lucru. Iar el se tot numea păcătos şi în acelaşi timp se pleca tuturor cu smerenie.

Era odată în mănăstire un monah care tot timpul zicea: „Vai, netrebnicul de mine!”. Iată, însă, că într-o zi a intrat egumenul în trapeză şi, văzându-l acolo, l-a întrebat: „Pentru ce eşti aici împreună cu sfinţii părinţi?”. Iar monahul i-a răspuns: „Pentru aceea că şi eu sunt sfânt părinte”.

Se zvonise despre un monah că este sfânt. Şi toţi îi spuneau în faţă acest lucru. Iar el se tot numea păcătos şi în acelaşi timp se pleca tuturor cu smerenie. Însă odată a zis cuiva din obişnuinţă: „Sunt păcătos”, iar celălalt a răspuns: „Ştiu că eşti păcătos”. Şi îndată a tresărit monahul nostru, zicând: „Cum? Oare ai auzit ceva despre mine?”. (Sfântul Cuvios Ambrozie de la Optina)

(Filocalia de la Optina, traducere de Cristea Florentina, Editura Egumenița, Galați, 2009, pp. 132-133)

De la același autor

Ultimele din categorie