Iubirea în sine e atât de frumoasă! Cu câtă bucurie și pace umple sufletul care o deține! Acesta este unul din marile ei privilegii. Celelalte virtuți, precum postul, privegherea, înfrânarea, sunt însoțite de o anumită osteneală și de multe ori provoacă celorlalți invidie.

Iubirea însă, dincolo de alte foloase ale sale, provoacă o dispoziție foarte plăcută și niciodată trudă. Așa cum albina adună sucul de nectar din diferite flori și-l duce în stup, la fel și iubirea adună de pretutindeni bunătățile și le aduce în suflet, unde locuiește.

(Sfântul Ioan Gură de Aur, Problemele vieții, Editura Egumenița, Galați, 2007, p. 145)