Suntem abătuţi şi uituci, iar din multa întristare şi uitare deseori încetăm a mai aduce mulţumiri Domnului pentru multele Lui faceri de bine către noi, atât veşnice cât şi vremelnice. Însă mulţămită celui ce primeşte, precum zice Cuviosul Isaac Sirul, încurajează pe Cel care dăruieşte spre a face mai multe daruri decât înainte. Mulţumirea este un lucru atât de însemnat la un creştin, încât dimpreună cu dragostea va urma acestuia şi în viaţa viitoare, unde va prăznui cu ele Paştile cele veşnice.

(Sfântul Ambrozie de la Optina, Filocalia de la Optina, Editura Egumeniţa, Galaţi, 2009, p. 29)