Așa cum atletul care aleargă la maraton este obligat să îndure frigul și arșița, praful și transpirația, ca până la urmă să câștige laurii victoriei, la fel și omul drept, care concurează la maratonul duhovnicesc, trebuie să îndure multe suferințe, ca să primească în viața viitoare cununa biruinței.

Și dacă este demn de admirație trupul care poate să îndure chinuri și suferințe, cu atât mai vrednic de laudă este sufletul care poate, cu răbdare și bărbăție, să îndure orice nenorocire, neabătându-se de la scopul său. De aceea, nu este răsplătit numai cel care face binele, ci și cel care îndură cu răbdare răul.

(Sfântul Ioan Gură de Aur, Problemele vieții, Editura Egumenița, Galați, 2007, p. 265)