„Nimeni să nu vă înşele printr-o prefăcută smerită cugetare” (Coloseni 2, 18), a spus Sfântul Apostol Pavel. Adevărata smerită cugetare stă în ascultarea şi urmarea lui Hristos (Filipeni 2, 5-8). Adevărata smerită cugetare este înţelegerea duhovnicească. Ea este un dar al lui Dumnezeu; ea este lucrarea harului Dumnezeiesc în mintea și în inima omului.

Este şi o „smerită cugetare” după bunul plac al omului: pe aceasta şi-o alcătuieşte pentru sine sufletul iubitor de slavă deşartă, sufletul amăgit şi înşelat de învăţătura mincinoasă, sufletul care se linguşeşte pe sine, sufletul care caută măguliri din partea lumii, sufletul care năzuieşte cu totul spre sporirea lumească şi spre desfătările lumeşti, sufletul care a uitat de veşnicie, de Dumnezeu.

„Smerita cugetare” pe care şi-o scorneşte omul după bunul său plac este alcătuită din fel de fel de nenumărate tertipuri prin care trufia omenească se străduieşte să capete slava smeritei-cugetări de la lumea oarbă, lumea care iubeşte cele ale sale, de la lumea care preamăreşte viciul atunci când viciul îşi pune masca virtuţii, de la lumea care urăşte virtutea atunci când virtutea se înfăţişează privirilor sale în sfânta ei simplitate, în sfântă şi neclintită supunere faţă de Evanghelie.

(Sfântul Ignatie Brianceaninov, Despre înșelare, Editura Mănăstirea Piatra-Scrisă, pp. 99-100)