Nici unul dintre cei care practică o meserie nu trebuie să se ruşineze, ci să roşească aceia care se hrănesc degeaba şi nu au nici o ocupaţie şi care se folosesc de mulţi slujitori şi se bucură de robi fară număr.

A te hrăni muncind mereu este un fel de filozofie: sufletele lor sunt mai curate, minţile mai puternice, iar cel care nu are ocupaţie vorbeşte multe deşertăciuni, face multe lucruri zadarnice, nu lucrează nimic cu folos toată ziua, copleşit de o mare toropeală...

Să nu dispreţuieşti, aşadar, pe cei care îşi câştigă hrana cu mâinile, ci, mai degrabă, să-i fericim pentru aceasta.

(Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilia 5, 6 la 1 Corinteni, pp. 47-61)