Cu toții știm că lăcomia pântecelui, îmbuibarea, prisosul în mâncare și băutură duc la boli de stomac, la tulburări de digestie, de metabolism și de activitate a inimii, drept care este foarte folositoare înfrânarea de la mâncare pe care o presupune postul. Curvia, dezmățul, goana după plăceri trupești duc la stricarea sufletului și trupului, la neînțelegeri și dezmembrare în familie. Astfel, și aici păcatului îi urmează amărăciunea, necazul și pedeapsa care-i sunt proprii.

O, ce nevoie este și în această privință de asprimea postului și de înfrânarea duhovnicească și trupească! Celui capricios și mândru, care-i jignește pe ceilalți, i se răspunde prin răutate și ură răzbunătoare. Și aici, prin urmare, păcatul trufiei și al nepăsării față de oameni își primește plata, își primește pedeapsa. Nici aici nu este mijloc mai radical decât sfântul post, decât pocăința foarte adâncă, smerită, și rugăciunea către Dumnezeu, fiindcă numai Dumnezeu poate înmuia mândria omenească. Toate tulburările din viața duhovnicească și trupească, precum și pedepsele legate de ele, decurg din încălcarea normelor, legilor și regulilor stabilite.

(Sfântul Luca al Crimeei, La porțile Postului Mare, Editura Biserica Ortodoxă, București, 2004, pp. 22-23)