adolescent

Cel mai important factor educativ este atmosfera care predomină în familie

Copiii moştenesc trăsăturile caracteru­lui şi temperamentului părinţilor, dar aplicarea şi dezvoltarea lor depind de comportarea noas­tră şi de modul cum îi educăm.

Adolescența „seamănă cu o mare furtunoasă, plină de valuri sălbatice şi de vânturi periculoase”

Un astfel de consens, ce se întinde pe mai multe veacuri şi peste civilizaţii diferite, evidenţiază experienţa comună a unei stări neobişnuite, dureroase dar, mai important, ne îndepărtează de caracterizarea adolescenţei drept boală. Ar fi imposibil ca o stare patologică să prezinte asemenea stabilitate în decursul timpului, precum ar fi la fel de imposibil ca Dumnezeu să sădească o etapă bolnavă în dezvoltarea vieţii omeneşti.

Ascultarea adevărată, premisa unei comunicări reale

De multe ori avem impresia că dacă suntem împreună cu celălalt, în aceeaşi cameră – privind la televizor, de exemplu – petrecem timp împreună. Realitatea este însă că fiecare este cu el însuşi, cu gândurile, planurile şi îngrijorările lui. Chiar dacă îl auzim pe celălalt – auzim cuvintele pe care le spune – nu înseamnă că îl şi ascultăm, pentru a înţelege cu adevărat cum se simte în situaţia respectivă.

Pentru copii, orice interdicţie trebuie să aibă o explicaţie

Când copiii ajung la vârsta adolescenţei, interdicţiile şi chiar sfaturile trebuie reduse la minimum. A interzice ceva, în mod expres, e cu putinţă doar atunci când părinţii observă că fiul ori fiica lor se află într-o mare primejdie. Orice interdicţie trebuie să aibă o explicaţie.

Lupta adolescentului pentru independență

Adolescenţii care lucrează dobândesc mai repede o autonomie, în timp ce aceia care-şi continuă studiile o dobândesc mult mai târziu. Legătura foarte strânsă cu mediul protector al familiei, care se păstrează la noi, întârzie găsirea unui serviciu potrivit şi face ca munca în adolescenţă să fie un mod de independenţă nedorit atât de părinţi, cât şi de adolescenţi. 

Să-i învățăm pe tineri ce este libertatea adevărată

Dumnezeu este însă izvorul libertăţii; tocmai de la El a primit omul posibilitatea de a fi liber. Aşadar, conştiinţa, acest glas al lui Dumnezeu în om, este totodată şi glasul libertăţii în om.

Adolescenții au nevoie de dialog viu și de disponibilitate din partea părinților

Adolescenţii au nevoie de dragoste necondiţionată, de un spaţiu fizic şi emoţional, de prieteni, de tradiţie, de limite (aşa încât să devină responsabili şi să înveţe să trăiască în comunitate şi în societate), precum şi de disponibilitatea celor adulţi. Adică, o recunoaştere înăuntrul nostru, vie şi nu pur şi simplu intelectuală, a personalităţii lor şi a spaţiului vital pe care ei îl cuceresc încet, încet.

Străduiți-vă să fiți și prieteni ai copiilor voștri!

Rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru copiii voştri, cereţi preotului să facă molitfe pentru ei, mergeţi cu ei la locurile sfinte. Străduiţi-vă să fiţi prieteni ai copiilor voştri.

Adolescența – prilej de maturizare

Este binevenit faptul că nimeni nu poate rămâne de neatins în ochii adolescenţilor. Astfel, de-idealizarea devine o parte constitutivă a maturizării cunoaşterii şi cauză a creşterii afective. Desigur, aceasta numai bine primită nu este de părinţii care de obicei ignoră procesele ei şi scopurile sănătoase cărora le slujeşte.

Relația adolescentului cu părinții – îndepărtare sau apropiere?

Deşi deseori dau impresia că s-au dezlegat sufleteşte şi psihic de părinţii lor, în multe studii s-a dovedit că ei se simt afectiv foarte aproape de ei şi-i respectă. Atunci când este vorba de alegeri de perspectivă îndelungată (educative sau profesionale) iau foarte serios în vedere părerea părinţilor lor, de multe ori mai mult decât părerea celor de o vârstă cu ei.

Pagini