altar

Primeşte jertfa cuvintelor mele, Doamne!

Îndreptează-mi cuvintele cu adevărul Tău şi primeşte-le la picioarele scaunului Tău. Tămâiază-mi jertfa cu tămâia înmiresmată a rugăciunii unui sfânt şi nu o lepăda, O, Stăpâne Întreit strălucit al lumilor.

Catacombele din Malta – locuri de nevoinţă ale Sfântului Apostol Pavel şi ale Sfintei Muceniţe Agata

În Malta există două catacombe: a Sfântului Pavel şi a Sfintei Martire Agata. Catacombele Sfântului Pavel se prezintă ca un labirint de galerii înguste, dispuse pe mai multe etaje. Galeriile duc spre capelă şi spre sala principală, iar în unele locuri sunt cioplite mese rotunde pentru agape.

Sfântul Mucenic Nichita Romanul, ars de viu în fața altarului

Văzând mai-marii goţilor credinţa şi biruinţa lui asupra păgânilor şi pornindu-se marea persecuţie a lui Athanaric împotriva creştinilor, din anul 372, Fericitul Nichita a fost prins de ostaşi în biserică, pe când slujea, şi ars de viu în faţa sfântului altar, după obiceiul goţilor, în ziua de 15 septembrie. Vina lui era că îi îndemna pe creştini să nu jertfească unui idol al goţilor, pe care îl purtau într-o căruţă, prin sate.

Sfântul Cuvios Onufrie Pustnicul, făcătorul de minuni de la Sihăstria Voronei

Odată, mergând la vânătoare în pădurile Voronei, un boier din sfatul ţării, care avea o fiică bolnavă de epilepsie, a ajuns până la chilia marelui sihastru Onufrie. Deci, fiindu-i sete, a luat câteva mere căzute jos pe mormântul cuviosului. Din acestea mâncând acasă copila bolnavă, îndată s-a vindecat de boală. Asemenea şi alţi bolnavi, care veneau la mormântul lui, se făceau sănătoşi. Din această pricină, credincioşii din partea locului îl cinsteau ca pe un sfânt pe pustnicul Onufrie.

Paraclisul Cinstitului Brâu al Maicii Domnului, de la Mănăstirea Vatoped

Cel mai interesant dintre paraclisele Mănăstirii Vatoped, Paraclisul Cinstitului Brâu al Maicii Domnului a fost zidit de binecredinciosul voievod Neagoe Basarab, în timpul domniei sale dintre anii 1512-1521.

Mitropolitul Gurie Grosu împlinea voia Lui Dumnezeu, cu toate riscurile lumești

În vara anului 1938, regele Carol al II-lea şi-a izgonit soţia şi trăia în desfrânare, smintind toată ţara. Venind în vizită oficială la Chişinău, a dorit să asiste într-o Duminică la Sfânta Liturghie din Catedrala Mitropolitană. În momentul acela, înţeleptul Mitropolit Gurie a ieşit din Sfântul Altar, îmbrăcat în veşminte arhiereşti, şi i-a spus cu glas tare şi cu îndrăzneală regelui: „Măria ta, nu ţi se cuvine să şezi în strana regală! Unde îţi este regina?”.

Sfântul Mihail al Sinadei – alungătorul lăcustelor

Sfântul Cuvios Mihail Mărturisitorul a trăit în secolul al IX-lea. Datorită vieţii curate şi feciorelnice pe care a dus-o încă din copilărie, el a fost ales şi sfinţit episcop al Sinadei de către Patriarhul Tarasie. În timpul domniei împăratului Leon Armeanul, Mihail a fost scos din scaunul său episcopal şi aruncat în exil, deoarece nu a voit să lepede cinstirea sfintelor icoane.

Cuviosul Pahomie Sihastrul, întemeietorul Mănăstirii Slatina

În anul 1553, voind Domnul să întemeieze o mănăstire în aceste locuri, a descoperit Cuviosul Pahomie o minune ca aceasta: în fiecare noapte spre duminici şi sărbători, când se fac slujbe în biserici, vedea cuviosul multe lumini aprinse într-un paltin mare, jos în poiană, iar deasupra lui auzea cor îngeresc, cântând troparul Schimbării Domnului la Faţă. Deci, rugându-se cu lacrimi, i s-a arătat Maica Domnului în vis şi i-a poruncit să se ducă la voievodul Alexandru Lăpuşneanu şi să-l îndemne să zidească în locul acesta mănăstire de călugări.

Minunea înfloririi crinilor Maicii Domnului

În mai multe biserici din Grecia, an de an se petrece aceeaşi minune: crinii puşi primăvara la icoana Maicii Domnului, deşi complet uscaţi, înfloresc pentru a doua oară, în chip minunat, astfel încât în ziua de 15 august, când creştinii prăznuiesc Adormirea Maicii Domnului, aceştia sunt complet înfloriţi, neveştejiţi şi frumos mirositori.

Ce simbolizează inelele mirilor de la slujba logodnei?

Inelele, care stau pe Sfânta Evanghelie în timpul slujbei de logodire și apoi se pun de preot pe degetele mirilor, simbolizează legătura duhovnicească şi firească între cei doi tineri uniţi în faţa lui Hristos pe toată viaţa.

Pagini