beţia

Prin mamă, Dumnezeu săvârșește minunea îmbinării unui pui de om cu un pui de cer

În timpul sarcinii, dacă se roagă mama lui Dumnezeu, se va ruga şi copilul. Nota sufletească dominantă în familie, cu deosebire din vremea aceea, şi mai ales a mamei, va fi caracteristica întregii vieţi a urmaşilor. Acum e vremea să faci ce vrei din copilul tău, acum eşti cu deosebire datoare să-l păzeşti de toate relele, cu care n-ai vrea să te supere, fiindcă numai acum poţi şi te ascultă cu desăvârşire.

Beţia poate aduce relele cele mai mari asupra noastră

Se ajunge la o asemenea stare datorită lipsei de Spovedanie la timp, datorită lipsei de credinţă, datorită lipsei de voinţă sau datorită unor necazuri pe care omul nu poate să le depăşească şi nu cere ajutorul Bisericii.

Deasa îndeletnicire cu păcatul

Fiecare dintre aceste patimi, prefăcându-se în caracter al omului şi în dreptar al vieţii lui, îl face neînstare să se îndulcească duhovniceşte pe pământ şi în cer, chiar dacă omul n-ar cădea într-un păcat de moarte. 

Beția cea cerească

Cei care se îmbată de la Duhul Sfânt se veselesc continuu de dragostea lui Dumnezeu, Părintele lor.

Beția este ţinută la un loc de cinste de către lumea răsfăţată

Boala aceasta este ţinută la un loc de cinste de către lumea răsfăţată, care este străină de cuvântul lui Dumnezeu. Mulţi o socotesc ca o voinicie şi ca un lucru de fală.

Beţia este duşmănie cu Dumnezeu

Oricât de frumos ar căuta s-o numească lumea, beţia este un păcat de moarte, patimă înfricoşată şi foarte greu de vindecat, care sporeşte mereu.

Beţia vatămă şi sufletul, lipsindu-l de mântuire

Beţia îl aprinde pe om spre desfrânare, îl duce la jurăminte nesocotite, îl face grabnic mânios la ocară, la hule, la ucideri şi chiar la lepădarea credinţiei.

Beţia poartă sămânţa desfrâului şi a pierzării sufleteşti

Să nu mai zică cineva că beţia este o distracţie nevinovată, căci ea poartă sămânţa desfrâului şi a pierzării sufleteşti.

Cel care păcătuieşte din neştiinţă dobândeşte mai uşor iertare

Dacă beţivii n-ar cunoaşte vătămarea băuturii şi n-ar şti că este păcat de moarte lăcomia băuturii, atunci ar fi vrednici de iertare.

Nenorocirea omului ajuns să fie stăpânit de diavol

Ar putea zice cineva, ce bine că în vremurile noastre sunt tot mai puţine cazuri când duhurile rele pun stăpânire pe unii oameni. Oare a renunţat diavolul la a ne chinui? Nu! Nu a renunţat, ci şi-a schimbat armele pentru a ne putea stăpâni fără să ne dăm seama. 

Pagini