blândeţe

Unde e Duhul Domnului, acolo este libertate

Iată taina spuselor Apostolului: „Unde e Duhul Domnului, acolo este libertate”. Aceasta este libertatea faţă de stricăciunea ce împresoară duhul nostru nestricăcios sau de patimile ce strică firea noastră.

Respectul și dragostea dintre soți au mare influență asupra copilului

Munca femeii, atât în casă, cât şi la serviciu, trebuie să fie respectată de soţ şi copii, iar ea să deţină autoritatea ca stăpână a casei, ca soţie şi ca mamă. Ritmul şi căldura ambianţei din familie sunt create în primul rând de femeie.

Pentru purtarea ta blândă față de soţia ta, te aşteaptă răsplată de la Dumnezeu

Soția este parte din tine şi alcătuiţi împreună un trup. Să te gândeşti şi că pentru purtarea blândă cu soţia ta te aşteaptă răsplată de la Dumnezeu.

Protosinghelul Nicodim Măndiţă – din rugăciune se nasc faptele bune

„De vă veţi lumina mintea cu cuvântul lui Dumnezeu, atunci veţi fi capabili să duceţi o viaţă plină de fapte bune şi folositoare. De vă dau să postiţi mult şi să faceţi metanii, nu vă cunosc puterea. De vă dau să faceţi milostenie, nu vă cunosc starea materială. Şi dacă nu vă miluiţi mai întâi sufletul vostru, ci îl lăsaţi flămând, ce folos mai are milostenia? De aceea, întâi luminaţi-vă mintea cu rugăciunea şi cu cuvântul lui Dumnezeu, şi apoi postiţi şi faceţi milostenie.” (Părintele Nicodim Măndiţă)

„Iubiţi-vă unul pe celălalt” – Dialoguri la Athos

Iubirea aceasta este canonul şi legea necesară a vieţii, a unităţii, a armoniei, care sfârşeşte în Dumnezeu şi se face precum este Dumnezeu, nemuritoare şi veşnică. Prin mijlocirea ei reuşim să dobândim armonia căsătoriei din această viaţă până în veşnicie, de vreme ce Dumnezeu, atotiubirea, descoperă că „Eu sunt voi şi voi veţi fi vii” (Ioan 14, 19) şi „Unde sunt Eu, acolo va fi şi slujitorul Meu” (Ioan 12, 26).

Moşul Gheorghe Lazăr – chip de blândeţe şi smerenie

Vestea nevoinţei sale ajunsese departe, dincolo de hotarele Moldovei. De aceea veneau mulţi să-i ceară cuvânt de folos. Unii veneau să se roage pentru ei. Alţii îi cereau milostenie. Iar bătrânul, fiind blând la chip, dulce la grai, înţelept la cuvânt şi smerit la inimă, pe toţi îi mângâia şi îi zidea sufleteşte.

Nu câştigi pe om cu asprimea, ci cu bunătatea

Eşti bun, sensibil, paşnic, eşti mielul lui Dumnezeu. Dar când cei din jur se poartă aspru cu tine, ripostezi înlăuntrul tău şi atunci ei te judecă greşit şi nu te înţeleg. În schimb, când te iau cu binişorul, eşti capabil de lucruri atât de bune, încât toţi rămân surprinşi.

Ieroschimonahul Ilie Vulpe – smeritul duhovnic al părinţilor athoniţi

„Îndrăzneşte, fiule, că şi eu sunt păcătos!” Era părintele dragostei şi al blândeţii, foarte primitor, milostiv, fără răutate, ca un copil, şi înţelept la cuvânt. Timp de peste 30 de ani, a fost unul din cei mai iscusiţi duhovnici ai Muntelui Athos, formând şi povăţuind pe calea mântuirii sute de fii duhovniceşti, români, greci, ruşi, bulgari şi sârbi. Toţi îl căutau şi se foloseau de cuvintele lui.

Cel mai de seamă mitropolit al Ţării Româneşti din secolul XIX – Sfântul Ierarh Grigorie Dascălul

Dorind să slujească toată viaţa lui Hristos, după terminarea studiilor, tânărul ucenic părăseşte casa părintească şi se duce cu monahul Gherontie la Mănăstirea Neamţ. Aici cunoaşte pe marele stareţ Paisie şi gustă din frumuseţea vieţii duhovniceşti.

Peştera părintelui Antipa Dinescu de lângă Mănăstirea Stavronikita

Retrăgându-se din nou în Athos, s-a nevoit opt ani împreună cu ucenicul său, într-o peşteră zidită pe malul mării.

Pagini