desăvârșire

Adevărata dezvoltare personală este desăvârşirea

Una dintre dorinţele noastre de viaţă creștină e să fim mai buni. În copilărie, când nu ne ascultam părinţii, când loveam un coleg, când spărgeam un geam, iar acum, când ne certăm cu partenerul de viaţă ori ne înfuriem pe copii, tot mai găsim în adâncul nostru regretul că nu suntem un pic mai buni de-atât, asta fiind valabil de la a nu-i mai răni pe cei din jur, la a le facilita o viaţă cât mai bună, pe cât ne stă în putinţă.

Drumul adolescentului către maturizare

Cei mari se tem să nu-i piardă pe copiii lor, când aceştia păşesc spre realitatea maturizării, iar adolescenţii, din punctul lor de vedere, nutresc suficient teama, coşmarul, că cineva îi pândeşte, că cineva nu vrea ca ei să se maturizeze şi-i împiedică. Astfel, părinţii aleargă în urma copiilor, ca să nu-i piardă, dar şi mai tare aleargă copiii, pentru ca părinţii lor să nu-i ajungă.

Revolta adolescentului și nevoia de emancipare ‒ drum spre suferință sau spre desăvârșire?

În adolescent are loc o adevărată răzvrătire la nivel psihologic, biologic, intelectual şi voliţional. O revoltă în toată regula. Toate acestea, existente în stare latentă, răbufnesc brusc şi neaşteptat şi declanşează stări pe măsură. Faptul că tânărul nu este îndrumat corect, nici de cei ai casei, nici de societate, atrage după sine urmări corespunzătoare.

Monahul – creștinul care a vrut o dăruire a tuturor simțurilor numai pentru Dumnezeu

Orice om, când a plecat la mânăstire, era un creștin oarecare, dar a râvnit dincolo de dimensiunile omenești: a vrut o înfrânare, a vrut o dăruire a tuturor simțurilor numai pentru Dumnezeu.

Dorul după Dumnezeu, măsurat prin intensitatea pocăinței

Prin pocăinţă, omul îşi face o analiză interioară, ajungând la o cunoaștere de sine și, indiferent de rezultat, el nu va deznădăjdui de izbăvire, căci harul divin primit în Taina Mărturisirii îi este salvator. Despărțită însă de spovedanie, pocăința poate cauza ființei umane mari dificultăți, mergând chiar până la stări depresive, reprobabile: nu simpla recunoaștere a păcatului şi denunțarea lui se arată benefice, ci găsirea mijloacelor de înfrângere a răului.

Cine face milostenie își face bine sufletului său

Trebuie să înțelegem clar că omul credincios, care voiește să se mântuiască, este dator să împlinească nu numai porunca milosteniei, ci să se ostenească, după a sa putere, a împlini toate faptele bune și toate poruncile Domnului.

PS Damaschin Dorneanul va vorbi despre smerenie la invitația ASCOR Timișoara

A patra săptămână a Postului Sfintelor Paști ne aduce o nouă conferință organizată de către ASCOR Timișoara pe tema virtuților intitulată „Smerenia, temelia desăvârșirii”, avându-l ca invitat pe Preasfințitul Damaschin Dorneanul, Episcopul-Vicar al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților.

Domnul ne cere să-I dăruim toată inima noastră

Domnul ne cere să-I dăruim toată inima noastră, pentru că dorește să-i împărtășească viața Lui. Dacă o păzim de tot lucrul străin, atunci ea va fi în întregime a Domnului, iar El va veni și Se va sălășlui într‑însa.

Rugăciunea este semnul prezenței lui Dumnezeu în noi

Atât de strâns se unește omul cu Dumnezeu în rugăciune, încât el oglindește desăvârșirea dumnezeiască în existența sa trupească și o reflectă în felul în care urmează vieții Domnului.

Sfântul al cărui nume l-am primit la botez ne stă în preajmă

Numele exprimă o uniune, un fel de rudenie întemeiată pe dragoste. De aceea ziua onomastică este mai importantă decât cea de naștere: ea semnifică legătura cu Biserica cerească, este sărbătoarea sufletului, pe când nașterea este legată de cele ale trupului.

Pagini