Duhul Sfânt

(Video) Pelerin la chilia Părintelui Cleopa de la Sihăstria

Unul din locurile cele mai vizitate din Mănăstirea Sihăstria-Neamţ este chilia Părintelui Cleopa. Prin aceasta smerită chilie au trecut mii de credincioşi din toate categoriile sociale – ţărani, profesori universitari, ofiţeri, scriitori, miniştri, ierarhi –, toţi folosindu-se de cuvintele pline de har ale unui monah cu doar patru clase de şcoală, dar absolvent al „universităţilor” pustiei şi insuflat de Duhul Sfânt.

Inima omului duhovnicesc este plină de virtuţi

El este acum un vas ales pe care l-a cuprins focul Duhului Sfânt. El este un om nou, un om duhovnicesc cuprins, aprins şi cârmuit de darul şi harul Duhului Sfânt.

Ieroschimonahul Onufrie Frunză, un stâlp al monahismului din România

Părintele Onufrie era un om de rugăciune, de tăcere şi de smerenie, un părinte cu viaţă sfântă, care ne-a zidit duhovniceşte pe toţi. Zicea un ucenic: „Părintele Cleopa a propovăduit pentru Dumnezeu, iar Părintele Onufrie a tăcut pentru Dumnezeu”. Iată două căi care duc la mântuire!

Schimonahul Iona Bălăşescu – traducător important în literatura patristică românească

Una din cele mai importante traduceri ale Cuviosului Iona este Hristoitia, pe care reuşeşte să o tipărească la Bucureşti în anul 1937. Deşi este singura lui traducere care vede lumina tiparului, folosul duhovnicesc al acestei cărţi este foarte mare. Prin jertfa sa, smeritul atonit român pune la îndemâna credincioşilor un preţios tratat de morală practică ortodoxă, care călăuzeşte şi astăzi multe suflete către Hristos.

Ce putere dobândim atunci când renunțăm la egoism?

Printr-un asemenea suflet care, în locul egoismului, se umple de darurile Sfântului Duh, Dumnezeu lucrează, zideşte, dărâmă şi arde puterile vrăjmaşe – aşa cum un electrician se foloseşte de aparatul său electric de sudură.

Dumnezeu nu intră cu forța în sufletele noastre – să-L chemăm, ca să-L primim!

Așa cum în urma celor lipsiţi de Duhul Sfânt nu rămâne decât ruină, pustiu arzător, răutate, ură, sălbăticie, tot astfel în urma celor plini de darul Duhului Sfânt totul înverzeşte, înfloreşte şi învie. Fiarele se îmblânzesc ca mieii, cerul sloboade ploaie, pământul odrăsleşte tot felul de roade, iar omul se hrăneşte „cu lapte şi cu miere”.

Din învăţăturile Sfântului Cuvios Vasile de la Poiana Mărului

„Cel ce vieţuieşte drept şi fără prihană, ferindu-se de plăcerea sa şi de înălţarea minţii, de s-ar ridica toate taberele diavoleşti asupra lui şi mii de ispite, va rămâne nevătămat, spun Părinţii. Dar cel ce umblă după rânduiala proprie şi după sfatul său, adică în neascultare şi în voile sale, acela cade în înşelăciune. Căci sunt două pricini ale înşelăciunii, adică ale căderii din rugăciunea cea curată a inimii: lucrarea faptelor bune după voie proprie, adică fără ascultare şi sfătuire, şi a doua este înălţarea minţii, adică mândria cugetului, care este împotriva smeritei cugetări.”

Cea mai puternică rugăciune o ai când ești în luptă

Când zici „Doamne, Iisuse...” dă năvală şi diavolul, iar prin osteneala, lupta aceea, Duhul Sfânt se lasă simţit, dacă osteneala s-a unit cu smerenia. Duhul Sfânt se lasă simţit ca să vezi că El duce mintea în inimă – pentru că în inimă te rogi şi de acolo răpeşte Duhul Sfânt sufletul.

Cum a strâns Mitropolitul Iosif Naniescu fonduri pentru terminarea Catedralei Mitropolitane din Iaşi

„Dacă o ţară nu are bani să construiască o catedrală, a răspuns hotărât mitropolitul, atunci eu îmi dau demisia din mitropolie. Poftiţi cârja!” Văzând râvna marelui ierarh pentru casa Domnului, membrii guvernului au aprobat în aceeaşi zi fonduri băneşti cu care s-a şi început construcţia catedralei.

Schimonahul Irinarh Şişman – primul istoriograf român athonit

În anul 1905, pe când scria minunile Maicii Domnului şi ale icoanelor ei din Muntele Athos, deodată a căzut din lucrarea vrăjmaşului o piatră mare în fereastra lui, i-a spart geamul şi lampa şi l-a lovit peste mâna cu care scria. Dar el, cerând ajutorul Preacuratei Fecioare, a continuat să scrie mai departe. Uneori nu avea cerneală şi hârtie, iar alteori, fraţii din schit se supărau pe el şi cârteau că nu iese la ascultare. Dar bătrânul pe toate le răbda şi cu blândeţea sa făcea întotdeauna pace.

Pagini