gând

Să te socotești mai rea decât ceilalți

Să nu lăsați gândurile să vă intre în inimă, ci atunci când vor veni să vă sculați împotriva lor, chemând în ajutor pe Dumnezeu.

Arhimandritul Cleopa Ilie – o viaţă sfântă, de adâncă smerenie

„Întotdeauna mi-am rănit ştiinţa gândului, învăţând pe alţii cele ce eu n-am lucrat. Îmi aduc aminte câteodată de marii nevoitori care au trăit mai demult în această mănăstire, care dormeau în sicrie şi se sileau la plângere şi lacrimi, dar eu stau ca o stâncă cu totul în nesimţire. Orice vorbesc pentru îndreptarea altora mă mustră mai mult pe mine decât pe ei, că nu fac cele ce zic, şi zilele se scurtează şi vremea sfârşitului nemerniciei mele pe acest pământ se apropie.”

Ascultarea este cea mai mare virtute pentru monahi ‒ Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica

Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica învăţa pe fiii săi duhovniceşti că „viaţa de obşte, în sfânta ascultare, a întemeiat-o Însuşi Domnul nostru Iisus Hristos, prin pilda vieţii Sale pământeşti”.

Locul luminos din inima noastră

Dacă ne-am creat acest loc luminos în inima noastră prin lucrarea tainică a pocăinței, mintea ne va fi necontenit atrasă acolo și tot gândul străin va rămâne afară, neputând să ne rănească mintea sau inima.

Nu-ți bate joc de om!

Dacă spui că-l iubești, roagă-te în taină pentru el, și nu-ți bate joc de om. Căci acesta este felul iubirii primit la Domnul.

Crucea ca far călăuzitor înspre Împărăție

Hristos n-a vorbit doar Apostolilor și auditoriului căruia tocmai îi astâmpărase foamea prin intermediul unei binecuvântate minuni. Ne-a vorbit tuturor. Lectura acestor pasaje ne deconspiră faptul că și noi suntem chemați a uni pământul cu cerul în îmbrățișarea suavei urmări a Dumnezeului întrupat.

Omul, între primirea necazurilor și lupta împotriva lor

Păcatele vechi vătămă amarnic chiar şi prin amintire.

Protosinghelul Antim Găină avea ucenici puţini, dar sporiţi duhovniceşte

Ca duhovnic, părintele Antim primea la spovedanie numai pe cei care doreau cu adevărat să se mântuiască. Era foarte atent la gânduri şi cerea fiilor săi duhovniceşti să iubească mai ales tăcerea, ascultarea şi rugăciunea lui Iisus. Pentru aceasta, ucenicii săi erau puţini la număr, dar cu aşezarea cea din afară şi cu lucrarea cea dinlăuntru erau mai sporiţi ca ceilalţi.

Iisus, Sensul vieții și al Istoriei

Iisus e asemănarea după care tânjim și însetăm de-a lungul deșertului lumii: originalul nostru, autenticitatea noastră dar, mai mult decât acestea, Iisus este Prietenul nostru.

Să ne spovedim cu nădejde în iertarea și iubirea lui Dumnezeu

Să fie spovedania noastră cu nădejde bună, cum că ne va ierta Dumnezeu, iar nu cu deznădejde, precum a făcut Cain, zicând „Mai mare este vina mea decât a mi se ierta mie” (Facerea 4, 13). Asemenea și Iuda, măcar că s-a mărturisit înaintea arhiereilor că a vândut sânge nevinovat, dar nu i-a folosit la nimic acea spovedanie, că era cu deznădejde.

Pagini