har

Oriunde suntem, putem ridica un Altar

Oricine, la serviciu sau acasă, poate ridica la cer privirea sufletului său și să se roage fierbinte lui Dumnezeu.

Fără Duhul Sfânt, sufletul meu este mort

Cuviosul Siluan cunoaște foarte bine ce spune, atunci când zice că Duhul Sfânt este cel mai mare dar al lui Dumnezeu către om. Cum vom cunoaște și vom dobândi Duhul Sfânt? Prin Sfintele Taine. Fiecare dintre noi este chemat să aibă înlăuntrul lui această experiență.

Lucrarea harului Duhului Sfânt în Taina Hirotoniei

Harisma ce se dă la hirotonie poate fi asemănată cu un jăratic, pe care suflarea celui ce o primește o face foc ce luminează și flacără ce încălzește. Iar această suflare este viața duhovnicească a preotului, credința, virtuțile, purtările cucernice, evlavia sufletului său. 

Monahul Marcu Dumitrescu – despre luminarea venită de la Dumnezeu

„Eu nu ştiu ce va fi cu mine în viitor. Pot să greşesc. Dar dacă Dumnezeu ştie că eu voi lupta pe cât depinde de mine ca om împotriva celor ce ştiu că nu-s bune, vine harul Lui neapărat şi mă ajută să le trec.” 

Dumnezeu Își dorește ca toți oamenii să-L cunoască

Cât îmi este de milă de oamenii care nu cunosc pe Dumnezeu. Dar noi, creștinii ortodocși, suntem norocoși pentru că Îl cunoaștem pe Dumnezeu. Ne-a învățat Duhul Sfânt. El ne învață să-i iubim pe vrăjmași.

Sufletul, între pământ și slava lui Dumnezeu

Iubește sufletul și muzica și toate aceste lucruri pământești desfătează sufletul. Dar când cunoaște pe Domnul nostru Iisus Hristos, atunci nu mai vrea să vadă nimic pământesc.

„Doamne, vindecă-mă cu iertare, pe trecut pune uitare”

Drumul meu necunoscut este viața din trecut, Pe care-am trăit-o eu, depărtat de Dumnezeu.

Moara Mănăstirii Rusikon – loc de nevoinţă al Sfântului Siluan Athonitul

Sfântul Siluan Athonitul a intrat în mănăstirea rusească a „Sfântului Mucenic Pantelimon” (Rusikon) la vârsta de 26 de ani. Prima sa „ascultare” a fost la moară.

„De tot lucrul rău să vă feriți, tot ce-i bun să țineți”

Odată ce suntem creștini, chiar dacă unul cunoaște mai bine drumul adevărului, altul mai puțin, altul prea puțin, atât cât îl cunoaștem, să-l ținem, fiindcă respectând hotărârile Sfinților Părinți și ale celor șapte Soboare Ecumenice, se luminează mintea omului și harul Sfântului Duh îl atrage spre Dumnezeu. 

Purtăm crucea care mântuiește sau trăim împotrivindu-ne?

Zi de zi, să-și ia omul crucea sa – crucea răbdării necazurilor, a punerii de sine pe ultimul loc, a îndurării amărăciunilor și a bolilor, a acceptării tăcute a ocărilor, a ascul­tării depline și fără rezerve, neîntârziate, de bună­voie, bucuroase, neînfricate, statornice.

Pagini