har
 

Ce reprezintă Pecetea Duhului Sfânt?

Pecetea Duhului Sfânt reprezintă, aşadar, semnul lui Hristos, iar prin ungerea cu el, deoarece Hristos înseamnă „uns”, pruncul confirmă apartenenţa la Biserica lui Hristos, la dreapta şi adevărata credinţă.

Iconografia ușilor Sfântului Altar

Orice ușă simbolizează locul de trecere dintre două lumi, dintre cunoscut şi necunoscut. Catapeteasma Bisericilor Ortodoxe este prevăzută la mijloc cu uși largi, numite ale Sfântului Altar. De obicei, pe aceste uși avem reprezentată scena Bunei Vestiri.

Îndemnul „toată viața noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm”

Cel ce vrea să se dea pe sine, după cum se cuvine, lui Dumnezeu, are deci nevoie atât de unitatea credinței, cât și de împărtășirea Sfântului Duh. Și ne dăm lui Dumnezeu nu numai fiecare pe noi înșine, ci și unii pe alții, căci legea iubirii ne poruncește să ne îngrijim nu numai de noi înșine, ci și de ceilalți.

Sfântul Grigorie Palama vindecă de două ori un copil pentru rugăciunile părinților

Apoi, în somn – o minune! – s-a apropiat de el dumnezeiescul Grigorie. Sfântul, împodobit cu omoforul arhieresc, i-a vorbit cu dragoste celui ce până atunci nu i se rugase si nici nu crezuse. Sfântul Grigorie i-a spus: „Am venit, după cum vezi, fiindcă m-ai chemat.”

Cuviosul Arhimandrit Gheorghe – Povețe pentru pacea în viața de călugărie

„Harul acestor trei bunătăţi, adică al lucrării minţii, al povăţuirii de popor mult şi al împăciuirii limbilor nu multora s-a dat de la Dumnezeu”.
În Botez şi în Mirungere, omul primeşte de la Duhul Sfânt plămada sfinţeniei cu care va trebui să-şi plămădească tot sufletul şi trupul lui prin exercitarea virtuţilor evanghelice.

Lucrarea harului Duhului Sfânt în Taina Hirotoniei

Harisma ce se dă la hirotonie poate fi asemănată cu un jăratic, pe care suflarea celui ce o primește o face foc ce luminează și flacără ce încălzește. Iar această suflare este viața duhovnicească a preotului, credința, virtuțile, purtările cucernice, evlavia sufletului său. 

Eminescu și familia creștină

Unul dintre marile visuri ale lui Eminescu se spulberase. Nefericele poet a rămas doar cu imaginea familiei sale de acasă, la care visând mereu, hotărnicise să-și temeluiască o căsnicie trainică, de vreme ce în a sa copilărie a experiat din plin ce înseamnă familie, dragoste de tată, de mamă, de frați și surori. Părinții lui Eminescu erau oameni credincioși și evlavioși, pentru care instituția familiei era o binecuvântare a iubirii lui Dumnezeu. Simțeau și trăiau realitatea că familia întemeiată după rânduiala divină este un spațiu sacru al lucrării harului dumnezeiesc.

Dumnezeu nu are trebuinţă de virtutea noastră, ci de smerenie

O spun din experienţă: tot ce am, am de la har. De n-ar zidi Domnul casa, în zadar s-ar osteni cei ce o zidesc (Psalmi 126, 1). Pe toate le dă Hristos.

De ce se destramă atâtea familii și căsnicii?

De obicei, cei care nu se păstrează curaţi până la căsătorie nu reuşesc să păstreze căsnicia. Unui eretic care s-a convertit la Ortodoxie i se permite să devină preot, dar nu şi creştinului care a căzut în păcatul desfrânării sau care s-a căsătorit a doua oară. Relaţiile sexuale întreţinute înainte de căsătorie, chiar cu viitorul soţ, pot fi comparate cu săvârşirea Liturghiei în lipsa harului preoţiei. Pe prima o numim desfrânare, pe a doua blasfemie.

Pagini