hrană

Cimitirul de Vest din Ingolstadt – morminte ale soldaților români în Germania (VIII)

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât ca anul 2021 să fie dedicat, prin organizarea de conferințe, articole, activități liturgice și catehetice ș.a., pastoraţiei românilor din afara României. Totodată a fost declarat şi ca „Anul comemorativ al celor adormiţi în Domnul”. Rolul Diasporei românești, din ce în ce mai mare în societatea noastră, este cu atât mai vizibil în acest an omagial. La fel stau lucrurile atunci când vorbim de importanța liturgică şi culturală a cimitirelor: cu acest articol dedicat sectorului eroilor din Cimitirul de Vest (Westfriedhof) din orașul Ingolstadt, continuăm seria dedicată locurilor de veci din Germania în care odihnesc români, cu precădere soldați care au fost prizonieri în Primul Război Mondial.

Minunea Sfântului Teofil și hrănirea pelerinilor flămânzi

Ucenicul a înşfăcat ceaunul cu bucurie şi cu teamă şi a început să toarne în străchinele de drum ale închinătorilor. Dar o, minune! Oricât ar fi turnat, terciul nu se împuţina. Toţi fuseseră hrăniţi, îndestulaţi, iar ceaunul era parcă plin. Şi aşa cum au fost înmulţite pâinile în pustie pentru a ajunge la o mulţime de popor, aşa şi acum a fost înmulţită hrana prin rugăciunile Fericitului.

Hrană cu dreaptă măsură

Dacă te rogi cum se cuvine, să aștepți să-ți vină ceea ce nu se cuvine.

Postul cel mai folositor este completat cu milostenia

Adevărat post e acela când nu numai că ne înfrânăm, ci şi împărţim săracilor şi văduvelor ceea ce am fi cheltuit îndestulându-ne, astfel încât aceştia, dobândind astfel hrană, să-L roage pentru tine pe Dumnezeu şi să facă postul tău jertfă bineplăcută Lui, precum spune Isaia: „Frânge celui flămând pâinea ta şi pe săracii cei fără casă adu-i în casa ta” (Isaia 58, 7).

Cununile se dau pentru răbdare

„Pentru că inima păsării se varsă spre puii săi și strigă către dânșii, și hrană în gura lor le dă, cu mult mai vârtos îndurările Mele se varsă spre zidirile Mele.”

Hrană pentru sufletele noastre

Pâinea și apa sufletului nostru vin și azi de sus, din cer, căci sunt și azi hrana celor care înaintează spre mântuire.

Foamea de veșnicie și lăcomia pântecelui

Derapajul intervine atunci când plăcerea mâncării devine un scop în sine, mult exagerat, dând iluzia că dorul infinit după veșnicie, sădit de Dumnezeu în om, poate fi astâmpărat de mâncare sau de băutură. În loc de cale de comunicare cu Dumnezeu și cu oamenii, hrana devine piedică și motiv de sminteală.

Să alergi cu smerenie la Dumnezeu, rugându-L să te ierte

Măcar un minut, măcar jumătate de minut, dar trebuie neapărat să te mustri așa. Datoria ta este să te mustri pe tine însuți, chiar dacă pentru un timp foarte scurt, iar restul să-l lași în seama lui Dumnezeu.

Cuvioasa Teodora de la Sihla şi rugăciunea izbăvitoare de moarte

Odată, rătăcind o ceată de turci prin Munţii Sihlei, din lucrarea satanei, au dat de peştera Cuvioasei Teodora. Deci, năvălind asupra ei ca s-o ucidă, sfânta a căzut în genunchi şi, înălţându-şi mâinile către cer, a strigat: „Izbăveşte-mă, Doamne, de mâinile ucigaşilor!”. În clipa aceea s-a deschis prin minune peretele din fundul peşterii, iar mireasa lui Hristos, ascunzându-se în pădure, s-a izbăvit de moarte.

Caracterul ritmic al vieţii – condiţie necesară pentru dezvoltarea normală a familiei

Caracterul ritmic al vieţii reprezintă o condiţie necesară pentru dezvoltarea normală, fizică şi duhovnicească, a familiei şi a membrilor ei.

Pagini