iubire

Stând înghesuiți unul în celălalt nu vă veți putea cunoaște. Proba unei iubiri este timpul și distanța

Rugați-vă și întrebați pe Domnul ce este dragostea. E nevoie de rugăciune și maturizare. Altfel ne distrugem familia înainte de a o clădi. Învățați să-i lăsați spațiu și inițiativă băiatului, după rânduiala firească. Dați-i posibilitatea să vă facă curte. Stând înghesuiți unul în celălalt nu vă veți putea cunoaște. Proba unei iubiri este timpul și distanța. Dacă o iubire nu rezistă în lipsa celuilalt, nu este iubire, ci atracție trupească și surexcitare emoțională.

Numai templul nezidit de mână al inimii Îl poate încăpea pe Dumnezeu

Nu sta pe gânduri, așadar, ci doar dă-I Domnului inima ta, iar El va face din ea templu al Său, numai că e nevoie să I-o dai pe toată.

Cum să mă comport duhovnicește între oameni?

Dragostea pe toate faptele bune le cuprinde. Așa să te porți cu cei din jurul tău!

„Milă vreau, nu jertfă!”

Câți au curajul să spună la judecata divină, când vor fi întrebați „Tu ce ai făcut?”, iar ei să răspundă: „Doamne, eu nu am judecat pe nimeni”? Sigur ar fi cel mai măreț răspuns și cea mai fericită îmbrățișare divină.

S-a dat putere fiecăruia să nu se ducă în iad

Iadul este marea durere a lui Dumnezeu. Cei din iad își dau seama că îi iubește Dumnezeu și tocmai aceasta îi chinuie.

Nu putem ajunge în Rai fără osteneli și întristări

Din Pateric aflăm că vechii asceți, când pentru o perioadă nu aveau nicio greutate sau nicio ispită, ziceau, cu neliniște, că „i-a uitat Dumnezeu” și se simțeau în siguranță numai atunci când dragostea lui Dumnezeu le trimitea încercări.

Alungă lumea din tine, inima mea!

O, Dumnezeule Treimic, Tu ai o inimă lipsită de întuneric şi eliberată de lume. Alungă din inima mea pe străinii cei nepoftiţi care au murdărit inima mea de întuneric. Fie ca inima mea să strălucească. Fie ca întunericul să plutească în jurul inimii mele, dar niciodată să n-o acapareze.

Mulţi confundă iubirea cu atracţia trupească sau cu un sentiment pozitiv

Ar trebui să fim întregi în momentul în care ne încredinţăm viaţa unei comuniuni cu o altă persoană. Şi să căutăm ca şi celălalt să fie întreg sau să dorească să fie întreg şi să-i cunoaştem lipsurile, nu ca să i le completăm noi, ci ca împreună, fiecare să-şi în­tregească fiinţa, să-şi vindece rănile şi să se completeze pe sine.

Dumnezeu nu lasă sufletul care nădăjdu­iește în El să fie ispitit peste măsură

Sufletul cel iubitor de Dumnezeu, întru multe ispite și necazuri fiind cerc(et)at, răbdând vitejește, se subțiază și mai curat și mai de treabă se face întru lucrarea cea duhovnicească, iar la sfârșit, după ce a intrat cu bucurie în Împărăția Cerurilor, va fi moște­nitor al chemării celei cerești.

Poruncile lui Dumnezeu nasc fericire în sufletul omului

Cămara dragostei se câștigă numai cu iubire și jertfă. De aceea va trebui cu dragoste și smerenie să intrăm în Împărăția Cerurilor.

Pagini