iubirea de Dumnezeu

A fi creștin ieri și azi

Singura curiozitate care nu poate sfârşi prost este aceea de a-L cunoaşte pe Dumnezeu-Omul, pe Iisus Hristos. Oricine „caută să vadă cine este Iisus” precum Zaheu şi este onest, deschis, gata să lupte cu orice piedică numai să ajungă în punctul din care să-L zărească (în sicomor), nu are cum să-L rateze.

Religia – împrietenirea cu Dumnezeu

Religia este comuniunea filială de iubire sfântă dintre Dumnezeu și om, trăită înlăuntrul inimii și manifestată în afară prin credință, cult, virtuți și fapte bune.
Să-I vorbim Domnului direct: „Dumnezeule, fii milostiv mie, păcătosului”.  (Pr. Prof. Philip LeMasters, Credinţa uitată. Vechi adevăruri din Răsăritul creştin pentru creştinii contemporani)
___   Pr. Prof. Philip LeMasters

Un sfat pentru cel ce nu crede că există Dumnezeu

Necredinciosului îi dau acest sfat: Să zică: „Doamne, dacă exiști, luminează-mă și-ți voi sluji din toată inima și din tot sufletul”. Și pentru acest gând smerit și dispoziție de a sluji lui Dumnezeu, Domnul îl va lumina negreșit. 

La ce e bună tăcerea monahilor?

Cuvintele pe care nu le-am spus Sunt tot atâtea trepte ce pogoară Cu sufletul tot mai adânc m-am dus, Pe treptele tăcerii ca pe-o scară.

Sfântul Mucenic Emilian de la Durostorum – cuvânt al Înaltpreasfințitul Părinte Calinic

Sfântul Emilian, soldat roman în cetatea Durostorum (Silistra de astăzi, în Bulgaria), a pătimit în timpul împăratului Iulian Apostatul (361-363), numit astfel întrucât a renunțat la credinţa creştină, declarându-se pontifex maximus, adică mai-marele preoţilor idolatri. În timpul unui ospăț în cinstea celor care îi persecutau pe creștini, Emilian a intrat în templul din cetate şi a distrus cu un ciocan de fier toate statuile zeilor, a răsturnat jertfelnicele şi cele așezate pe ele, după care a închis uşa şi s-a retras ca şi cum nu s-ar fi întâmplat nimic. A fost condamnat pentru această faptă la diferite torturi, dându-și mucenicescul sfârșit în ziua de 18 iulie 362.

Să iubim, să iubim mult și să iubim frumos!

Nu poți fi gazda lui Hristos, dacă nu-ți sunt dragi cei care Îl țin ascuns, dacă inima ta nu este un mic cer al iubirii.

Noi suntem copiii lui Dumnezeu ‒ iubirea Lui nu ne părăsește niciodată

Dumnezeu nu ne lasă niciodată. Noi îl lă­săm, însă, pe El... Atunci când părinţii aduc un copil pe lume, cu cât se nevoiesc să-l crească, cu atât îl iu­besc mai mult şi îi doare pentru el. Tot astfel şi Dumnezeu, ne-a adus în lume, S-a nevoit într-un fel, ne-a crescut şi S-a ostenit să ne facă ceea ce suntem. Acum chiar dacă ar să vrea să ne lase, nu poate ‒ pentru că Îl doare pentru noi.

Ce pot face dacă iubesc un necredincios?

Are mare nevoie de iubire necredin­ciosul, dar iubeşte-l ca o credincioasă, să vadă şi el cum iubeşte o fata credincioasă! Îndrăzneşte să-l iubeşti ca o credincioasă şi ai să vezi ce bărbat vei avea. Curaj, copila mea!

Părintele Constantin Necula ‒ „Să nu trădezi nici icoana din spatele tău, nici femeia din faţa ta”

În viaţa de familie, este bine să fiți echilibraţi. Să nu credeţi că cineva poate înlocui pe altcineva. Eu am auzit foarte multe femei care spun: „Renunţ la el, dă-l încolo de nenorocit, că eu Îl am pe Domnul!”. Dar Domnul ţi-a spus vreodată să renunţi? Îi plac lui Dumnezeu demisiile? Sau extrema cealaltă: Acela bea de rupe şi-o bate în faţa copiilor, şi ea zice: „De dragul copiilor, nu renunţ la el!”. Lasă-l, femeie! Tocmai de dragul copiilor, închide-l şi fugi! Numai că noi foarte rar suntem capabili să luăm hotărârile cele bune în Duhul lui Dumnezeu.

Pagini