iubirea de Dumnezeu

Ce folos este să fim galbeni și ofiliți de post, dar să avem pizmă și ură în inimă?

Ce folos este a nu mânca cineva carne și cu hulele a rupe carnea fraților noștri?

Sfintele Cuvioase Xantipa și Polixenia – drumul spre sfințenie

Făcându-se asemenea apostolilor, cele două sfinte au vorbit tuturor despre dreapta credință, făcându-le păgânilor cunoștință cu Dumnezeu Cel iubitor de oameni.

Un sfat pentru cel ce nu crede că există Dumnezeu

Necredinciosului îi dau acest sfat: Să zică: „Doamne, dacă exiști, luminează-mă și-ți voi sluji din toată inima și din tot sufletul”. Și pentru acest gând smerit și dispoziție de a sluji lui Dumnezeu, Domnul îl va lumina negreșit. 

La ce e bună tăcerea monahilor?

Cuvintele pe care nu le-am spus Sunt tot atâtea trepte ce pogoară Cu sufletul tot mai adânc m-am dus, Pe treptele tăcerii ca pe-o scară.

Cârtim sau ne smerim în fața crucii pe care o avem de purtat?

Viața noastră – viața tuturor oamenilor – este amar, întristare și pătimire, și toate aceste amaruri, întristări și pătimiri ale vieții noastre lumești, sociale și familiale, alcătuiesc crucea noastră.

Căci ce-i folosește omului să câștige lumea întreagă dacă-și pierde sufletul? (Marcu 8,34-38, 9, 1)

Uitați-vă cât de des cei cărora li se pare că au puterea li se schimonosește chipul. Cum li se urâțește fața. Cum pierd lumina din ochi și cum le pleacă din priviri bunătatea. Ne spun că se profesionalizează. Mint. Se îndrăgostesc de dracul puterii, de departe cel mai teribilist din iad, care-i poartă într-o lume din care, dispărând Crucea, li se pare că dispare Judecata. Nu e lumea Mielului venit să ridice păcatele lumii. Ci e lumea în care păcatul ne-ar vrea pe toți miei fără de glas.
La Judecată, Hristos va căuta să vadă cât regăsește din El în sufletul nostru.
___   Părintele Constantin Necula
Omului îndrăgostit de Hristos nu-i place să filozofeze. Vrea numai un singur lucru – să iubească pe veci!

Din dragoste către Dumnezeu, omul se desprinde de ambițiile lumești

Cel care cade la Hristos cu credinţă şi cu dragoste, cu smerenie şi cu lacrimi, aceluia i se dau mângâieri şi negrăite bucurii.

De ce nu toate faptele bune aduc roade?

Fapta bună se dovedește de folos numai când se face din iubire pentru Hristos, iar atunci aceasta și în viața pământească ne umple cu harul Sfântului Duh. Și după cum s-a scris: „Dumnezeu nu dă Duhul cu măsură” (Ioan 3, 34).

Pagini