iubirea de Dumnezeu

Ai grijă de sufletul tău ‒ roagă-te, odihnește-te, bucură-te!

În cadrul vieții de zi cu zi întâlnim multe greutăți și dezamăgiri, mulți tineri se găsesc într-un impas, multe semne de întrebare și probleme există în sufletele oamenilor și mult stres. Mai există și acest întuneric ce intră în sufletul tânăr, făcându-l să nu știe el însuși cine este, ce face și încotro se îndreaptă, să nu știe ce vrea de la el și de la viață. Toate acestea se vindecă atunci când omul începe să-și valorifice corect timpul și să se roage.

Toată viaţa cădem şi ne ridicăm, ne poticnim şi ne îndreptăm

Cine nu are păcate mai mici sau mai mari, cine este eliberat de neputinţele omeneşti şi de năvălirea vrăjmaşului atunci când se tulbură conştiinţa? Furtunile trec şi omul iarăşi se încălzeşte la căldura iubirii dumnezeieşti. 

Ce preț au faptele bune, fără desăvârșire duhovnicească?

Ce îndrăznire va avea darul uneltitorului, al hoţului, al mincinosului, al celui ce mărturiseşte strâmb şi al celor ce încă şi mai mult decât acestea păcătuiesc? Cu siguranţă, nici una. Cu neputinţă sunt acestea a le afla pentru cel înşelat, fiindcă virtutea nu se schimbă ca poliţele unui bancher viclean. 

Inima noastră a fost plăsmuită ca să iubească binele, frumosul şi adevărul – ca să-L iubească pe Dumnezeu

Inima omului pururea însetează şi Îl caută pe Domnul, singurul Care poate să o desăvârşească. Fiindcă Dumnezeu este cel mai înalt bine, Binele absolut, inima suportă cu întristare lipsa acestui bine şi nu încetează să Îl caute, până ce nu va împlini desăvârşita şi nesfârşita iubire, centrul tuturor doririlor ei.

Crucea lui Hristos, ancora tuturor creștinilor

Pe Cruce, cu 2000 de ani în urmă, Domnul Iisus Hristos S-a adus ca jertfă Preasfintei Treimi şi a deschis pentru noi toţi calea spre Cer, dacă noi ne-am hotărât să-L urmăm.

Cuvioasa Teodora de la Sihla şi rugăciunea izbăvitoare de moarte

Odată, rătăcind o ceată de turci prin Munţii Sihlei, din lucrarea satanei, au dat de peştera Cuvioasei Teodora. Deci, năvălind asupra ei ca s-o ucidă, sfânta a căzut în genunchi şi, înălţându-şi mâinile către cer, a strigat: „Izbăveşte-mă, Doamne, de mâinile ucigaşilor!”. În clipa aceea s-a deschis prin minune peretele din fundul peşterii, iar mireasa lui Hristos, ascunzându-se în pădure, s-a izbăvit de moarte.

Cine sunt cei care-L „ispitesc” pe Dumnezeu?

Nu numai împotrivirea arată că Îl ispitim pe Dumnezeu. Îl ispitim şi când cerem ceva de la El, dar viaţa noastră este departe de Dumnezeu. Îl ispitim când cerem ceva, dar viaţa noastră nu este potrivită cu voia Lui.

Cum putem noi, oamenii, să învățăm iubirea?

Învăţăm iubirea nu prin silogisme, reflecţii, analiză, ci prin imitarea acestui mod de existenţă înfăptuit de Dumnezeu. Noi încercăm să realizăm acelaşi mod de existenţă. Desigur, suntem făpturi create, natura noastră este limitată, avem nevoie de aceste silogisme, de aceste analize, însă avem nevoie să învăţăm în permanenţă că toate acestea nu sunt suficiente pentru a ne oferi cunoştinţa adevărului iubirii. Ne trebuie o cale, o lucrare reală: Sfântul Ioan ne spune: „Cel ce nu iubeşte nu L-a cunoscut deloc pe Dumnezeu, căci Dumnezeu este Iubire”.

Care a fost semnul prin care a intrat Sfântul Ioan Iacob Hozevitul în viaţa monahală?

„Părinte stareţ, doresc să mă fac călugăr, să-mi plâng păcatele mele, să mă rog pentru părinţii care m-au născut şi să laud neîncetat pe Dumnezeu.” „Bun lucru ţi-ai ales, frate Ilie. De vei avea smerenie şi ascultare şi vei iubi rugăciunea, pe toate cele bune le vei săvârşi, vei birui cu uşurinţă ispitele acestei vieţi şi cu sfinţii în cer te vei număra.”
Dacă nu ai iubire, toate sunt nefolositoare.
___   Starețul Dionisie Ignat de la Colciu

Pagini