lacrimi

Iubirea este explicaţia Creaţiei

Cum să-L atragem pe Hristos să se sălăşluiască în noi dacă nu prin curăţia inimii? Şi cum să atingem această curăţie, dacă nu prin lucrarea poruncilor? Şi cum să săvârşim poruncile fără lacrimi, rugăciuni şi osteneli?

Sufletul spălat cu lacrimi – un pământ al primăverii

Spălat şi umezit de apele primăverii, pământul începe a se acoperi cu verdeaţă şi cu flori.

Mi-e sete și foame de Tine, Doamne!

Dar după atâţia ani de alergare şi căutare, nu am găsit ceea ce aveam nevoie. Cine din oameni ar putea să-mi dea fericirea?

Icoana Maicii Domnului de la Catedrala Mitropolitană din Iași

Faima ei de icoană făcătoare de minuni și-a câștigat-o în primăvara anului 1854, când timp de trei luni de zile sfânta icoană a lăcrimat, spre uimirea tuturor. Aproape zi de zi, începând de la 1 februarie 1854 până spre sfârșitul lunii aprilie, au curs picături de lacrimi din ochii Maicii Domnului, prelingându-se în jos pe sfânta ei față, până aproape să curgă pe pământ.

Cu sufletul spre Domnul am strigat

Cu sufletul spre Domnul am strigat: Iisuse-al meu, de pacea Ta mi-e sete. Mă ține lutul meu, de lut legat, Și-n van vrea fierea lumii să mă-mbete.

Scăparea noastră din cursele vrăjmașului

Sfântul Antonie cel Mare, omul lui Dumnezeu, întemeietorul monahismului, a zis: „Am văzut în vedenie cursele diavolului întinse peste tot pământul și am întrebat oftând: «Care va fi scăparea noastră?». Și am auzit voce nevăzută zicând: «Smerenia!».

Nu-ți clădi viitorul pe mormântul pruncilor tăi!

Spun şi nu greşesc: în timpul de faţă tinerii nu ştiu să fie prieteni. Prietenia nu reuşeşte să se coacă, deoarece totul este sfâşiat de intimitate, după care nu este nici prietenie şi nici dragoste. Mai departe, urmează iadul. Iadul pervesiunilor, al vieţii călcate în picioare. Bine ar fi dacă iadul acesta ar afecta numai o viaţă, dar la baza unui asemenea viitor stau sicriaşele pruncilor.
Construindu-ți viața pe lacrimile altora, nu ai cum să visezi la fericire.
___   Arhimandritul Ioan Krestiankin

Cuviosul Inochentie de la Probota – cinstit în Moldova ca un adevărat sfânt şi rugător

Ziua şi noaptea slăvea pe Dumnezeu cu neadormite rugăciuni, cu post îndelungat şi cu multe lacrimi care spală orice păcat şi îndumnezeiesc pe om. Şi atât a sporit cuviosul acesta, încât şi făcător de minuni s-a făcut. Pentru aceea tuturor le era iubit şi mulţi bolnavi se vindecau cu rugăciunile lui.

Poezie la înmormântarea părintelui Ioanichie Bălan

Plângeți voi, pâraielor, în suspin de ape, Căci doar voi mi-ați mai rămas, prieteni de aproape.

Pagini