lacrimi

Ce înseamnă a-ți „încălzi inima”?

La fel facem și noi prin Rugăciunea lui Iisus. Încercăm să ne dăm seama de păcătoșenia noastră, de starea noastră jalnică. Să ne vedem fărădelegile făcute în fiecare zi.

Poezie la înmormântarea părintelui Ioanichie Bălan

Plângeți voi, pâraielor, în suspin de ape, Căci doar voi mi-ați mai rămas, prieteni de aproape.

Schimonahia Acachia Maior – o viaţă în rugăciune, ascultare şi lacrimi, departe de ţară

În Mănăstirea Eleon mă împac aşa, ca printre străini. Ştiţi ce spun Sfinţii Părinţi? Călugărul care trăiește printre străini are două cununi! Una este cununa ostenelilor călugăreşti, pe care le face în viaţă; iar a doua este cea pe care ţi-o pregătesc cei din jurul tău, prin defăimări şi dispreţ că eşti străin. Aşa pătimim şi noi aici!

Nu există doar o singură cale de a ajunge în Rai

Nu tuturor le place aceeaşi mâncare, nici creştinilor nu li se potriveşte o singură viaţă. Pentru toţi însă cel mai bun lucru sunt lacrimile, nedormirea şi ostenelile, ţinerea în frâu a turbării patimilor înspăimântătoare.

Sfântul Nicolae termină lucrarea unei biserici, prin mâinile Ieroschimonahului Varlaam Vântu

Părintele Nicolae era tare bătrân şi nu avea ucenici. El începuse zidirea unei biserici în cinstea marelui ierarh, dar nu avea cu ce s-o termine. Întristat de aceasta, a pus icoana Sfântului Nicolae într-un copac şi se ruga, zicând: „Sfinte Nicolae, eu sunt bătrân şi nu mai pot. Iată, biserica ta rămâne neterminată. Tu faci minuni şi pe mare, şi pe uscat. Tu ai dat trei pungi cu galbeni la cele trei fete, dă-mi şi mie ajutor ca să termin biserica ta!”.

Mustrare de conștiință

Îmi ziceam adesea: lasă, mai târziu m-oi pocăi, Nu gândeam că peste-o oră voi trăi sau voi muri.

Dezlipește-te de lume

Roadele de fapte bune ce ni le-a lăsat Hristos Să le-aduni prin milostenii, cât trăiești, aicea, jos.

De la noi

De sfânta ta dreaptă, de spada ta sfântă Spun toate poveştile slovei. Să nu se-nfioare de numele tău Nu-i frunză în codrii Moldovei...

Icoana Maicii Domnului de la Catedrala Mitropolitană din Iași

Faima ei de icoană făcătoare de minuni și-a câștigat-o în primăvara anului 1854, când timp de trei luni de zile sfânta icoană a lăcrimat, spre uimirea tuturor. Aproape zi de zi, începând de la 1 februarie 1854 până spre sfârșitul lunii aprilie, au curs picături de lacrimi din ochii Maicii Domnului, prelingându-se în jos pe sfânta ei față, până aproape să curgă pe pământ.

Minuni ale Maicii Domnului de la Bisericani

„Au venit la Maica Domnului oameni care trebuia să meargă la operații dificile și nu știau dacă se mai întorc. Oameni pe muchie de cuțit. Și au văzut minuni. Le-a ajutat Dumnezeu și mâna doctorului a fost atât de bine chivernisită de harul Lui, că au reușit operațiile (pe creier, transplant de inimă etc.)”, mărturisește părintele protosinghel Serafim Mihali, starețul Mănăstirii Bisericani, cel care ne-a împărtășit câteva dintre minunile Maicii Domnului, a cărei iconiță făcătoare de minuni se găsește spre închinare în paraclisul mănăstirii.

Pagini