lacrimi

Lacrimile nu pornesc singure la vale, ci împinse de inimă

Medicii o îndeamnă să facă o operaţie, dar îi era teamă deoarece cunoaştea pericolele, riscurile. De aceea, a venit să se roage să fie ajutată să ia o hotărâre, iar dacă Puterea Sfântă o va îndemna să se opereze, îl roagă pe Sfântul Ioan Rusul să facă o minune să se vindece, să trăiască, pentru că are copii de crescut.

Schimonahia Acachia Maior – o viaţă în rugăciune, ascultare şi lacrimi, departe de ţară

În Mănăstirea Eleon mă împac aşa, ca printre străini. Ştiţi ce spun Sfinţii Părinţi? Călugărul care trăiește printre străini are două cununi! Una este cununa ostenelilor călugăreşti, pe care le face în viaţă; iar a doua este cea pe care ţi-o pregătesc cei din jurul tău, prin defăimări şi dispreţ că eşti străin. Aşa pătimim şi noi aici!

Sufletul spălat cu lacrimi – un pământ al primăverii

Spălat și umezit de apele primăverii, pământul începe a se acoperi cu verdeață și cu flori.

Noi, părinții și socrii

Tinerii trebuie să fie lăsaţi singuri. Asta nu înseamnă că nu mă duc pe la părinţi şi nu mâncăm împreună. Relaţia continuă, dar relaţia de amestec în primii doi ani este distructivă. Cine trebuie să înţeleagă asta? Părinţii! Dacă nu înţeleg părinţii, atunci n-o să le fie bine copiilor lor.

Multă putere au lacrimile de pocăință

Păcătosul se izbăvește mai repede decât cel ce se nevoiește, dacă plânge și cere ajutor. Dacă spui „Iartă-mă, Dumnezeul meu!” și lăcrimezi, acele lacrimi au multă putere, ca și cum ar fi o jumătate de botez.

Mi-e sete și foame de Tine, Doamne!

Dar după atâția ani de alergare și căutare, nu am găsit ceea ce aveam nevoie. Cine din oameni ar putea să-mi dea fericirea?

Roagă-te până plouă!

Mai întâi roagă-te, asigurându-ți liniștea. Dacă nu te poți ruga mult dimineața, roagă-te la amiază, sau seara, sau mai bine noaptea.

Cum l-a salvat de la moarte Maica Domnului pe Cuviosul Nectarie Protopsaltul

Într-o zi, fiindu-i ucenicul la ascultare, bătrânul stătea în chilie şi compunea o stihiră în cinstea Maicii Domnului. Deodată, vrăjmaşul diavol a intrat la el în chip de om înfricoşat şi, apucându-l cu mâinile de haine, l-a târât afară pe pietre, ca la doi kilometri, până la malul mării, vrând să-l înece în valuri. Dar cuviosul, cerând cu lacrimi ajutorul Maicii Domnului, îndată i-a apărut la liman Preasfânta Fecioară Maria în chipul icoanei făcătoare de minuni numită „Prodromiţa”.

Scăparea noastră din cursele vrăjmașului

Sfântul Antonie cel Mare, omul lui Dumnezeu, întemeietorul monahismului, a zis: „Am văzut în vedenie cursele diavolului întinse peste tot pământul și am întrebat oftând: «Care va fi scăparea noastră?». Și am auzit voce nevăzută zicând: «Smerenia!»”.
Construindu-ți viața pe lacrimile altora, nu ai cum să visezi la fericire.
___   Arhimandritul Ioan Krestiankin

Pagini