lacrimi
 

Cum îi îmblânzeşte Dumnezeu pe oameni şi-i îndreaptă spre bine?

Această familie trăia după legile lui Dumnezeu, iar principala lui poruncă este aceea de a-L iubi pe Dumnezeu şi pe aproapele nostru. Aceasta este baza mântuirii noastre.

Minuni ale Maicii Domnului de la Bisericani

„Au venit la Maica Domnului oameni care trebuia să meargă la operații dificile și nu știau dacă se mai întorc. Oameni pe muchie de cuțit. Și au văzut minuni. Le-a ajutat Dumnezeu și mâna doctorului a fost atât de bine chivernisită de harul Lui, că au reușit operațiile (pe creier, transplant de inimă etc.)”, mărturisește părintele protosinghel Serafim Mihali, starețul Mănăstirii Bisericani, cel care ne-a împărtășit câteva dintre minunile Maicii Domnului, a cărei iconiță făcătoare de minuni se găsește spre închinare în paraclisul mănăstirii.

Sfântul Ierarh Nicolae îl redă pe Vasile printr-o minune părinților săi

„În seara asta, zice, pe când umpleam paharul cu vin la cină ca să-l dau stăpânului, nu știu cum am fost răpit pe sus până aici, precum vedeți.  Dar mie mi se părea că stau pe pământ, până ce tata m-a strigat, dar îl vedeam stând cu mine pe ocrotitorul nostru, dumnezeiescul Nicolae.”

Soţul din tinereţe al Cuvioasei Teodora de la Sihla ‒ Cuviosul Elefterie Sihastrul

Mai târziu, înţelegând că fericita Teodora s-ar fi retras la pustie în Munţii Neamţ, ieroschimonahul Elefterie a fost îndemnat de Dumnezeu să meargă pe urmele ei. Deci, ajungând la Schitul Sihăstria şi rătăcind pe la pustnicii ce se nevoiau în Munţii Sihlei, a dat şi de peştera Cuvioasei Teodora, care nu de mult se mutase la iubitul său Mire, Iisus Hristos.

Mănăstirea Războieni sau lupta cu veacurile

Aproape fiecare biserică îşi are legenda şi istoria ei. Sfântul Ştefan cel Mare a pus în fiecare ctitorie a sa, şi implicit în Mănăstirea Războieni, pecetea veşniciei şi a trăiniciei, dar și amintirea unei jertfe pentru creştinătate. Astăzi, ctitoria de la Războieni se află pe lista monumentelor istorice din județul Neamț. 

Sfântul Ioan de la Prislop – sihastrul martir ucis în peștera care i-a fost chilie

Văzând diavolul că este mereu biruit prin rugăciunile Cuviosului Ioan, a reuşit să-l ucidă într-un chip ca acesta. Pe când Cuviosul Ioan îşi săpa cu dalta o fereastră în peretele chiliei, un om înarmat de pe malul celălalt al pârâului, fiind la vânătoare, l-a împuşcat cu îngăduinţa lui Dumnezeu, crezând că este o fiară. Astfel şi-a dat duhul în mâinile Mântuitorului nostru Iisus Hristos, ca un mare sihastru martir şi rugător neadormit al neamului nostru.

Moaştele Sfântului Grigorie Decapolitul aduc ploaie pe timp de secetă

În vara anului 1927, fiind secetă, s-a scos sfânta raclă în procesiune prin sate. Proprietarul fabricii de cherestea din Brezoi – un boier necredincios – nu a vrut să lase oamenii lui la rugăciune. Însă s-au făcut rugăciuni de ploaie şi, cu mijlocirea cuviosului, a dat Dumnezeu o ploaie bună pe toată Valea Oltului. Dar, în aceeaşi zi, l-a pedepsit Domnul pe boierul rău şi necredincios, că i-a luat foc fabrica şi a ars toată până în temelii.

Dumnezeu se vede printre lacrimi

Suferinţa ne descoperă omul tainic al inimii, lăuntrul, iar bucuria, taina lui mâine, veşnicia, dar în taina lui mâine nu se ajunge decât prin durerea lui azi, care ne descoperă frumuseţea clipei veşnice de a fi în Dumnezeu.

Mărturia unui pelerin care nu a simţit caldă mâna Sfintei Maria Magdalena

Odată, un închinător a sărutat-o, dar nu a simțit-o caldă, în timp ce toți prietenii lui au simțit-o caldă. Atunci acela a căzut în depresie, era gânditor tot timpul și în final ne-a descoperit aceasta și ne-a cerut ajutorul. Gheronda i-a recomandat să se spovedească, să se roage Sfintei Maria Magdalena și apoi să se închine din nou sfintelor moaște ziua următoare. Lucru care s-a și întâmplat. În ziua următoare, închinătorul, de vreme ce se mărturisise, a sărutat din nou mâna ei și a simțit o mare căldură și bună mireasmă ieșind din sfintele moaște. A mulțumit cu lacrimi. Cu lacrimi!

Mănăstirea Cutlumuș – Pelerinajul părintelui Cleopa la Athos

În secolul XIV, Vlaicu Vodă a trimis aici mai mulți călugări „vlahi” din Țara Românească, pe timpul egumenului Hariton, care întemeiază pentru ei Schitul Cutlumuș din apropiere.

Pagini