lacrimi

Grija vieții ne-a scos afară din Rai

Ne-am amăgit cu grijile cele trecătoare și cu lăcomia de a aduna mult, de a mânca mult, de a trăi după trup și nu mai avem răbdare la rugăciune, pentru că ni s-au stins duhul și căldura inimii și suntem foarte risipiți și împrăștiați cu mintea la cele pământești.

În biserică, glasul dumnezeiesc ajunge la inimile noastre

Fraților, trebuie să spălăm cu pocăință toată necurăția noastră și astfel să pășim către El, ștergând cu lacrimi păcatele cele știute și cele neștiute. Să ne frângem inima noastră prin smerenie, cum și El S-a micșorat pe Sine pentru noi, făcându-Se, totodată, Dumnezeu și Om, ca să-l mântuiască pe om de smintelile cele diavolești.

Cu inima noastră să suspinăm, cu sufletul nostru să ne înduioșăm

Mai întâi de toate, să atingem pământul cu capul nostru, plecându-ne astfel înaintea Lui, și să nu amenințăm cu acesta pe frații noștri; cu ochii noștri să vărsăm lacrimi înaintea Lui, nu să privim cu ochi spurcați la frumusețe străină; mâinile noastre să le întindem cu evlavie către El și să le desfacem ca să dăm dar bun.

Mărturia unui pelerin care nu a simţit caldă mâna Sfintei Maria Magdalena

Odată, un închinător a sărutat-o, dar nu a simțit-o caldă, în timp ce toți prietenii lui au simțit-o caldă. Atunci acela a căzut în depresie, era gânditor tot timpul și în final ne-a descoperit aceasta și ne-a cerut ajutorul. Gheronda i-a recomandat să se spovedească, să se roage Sfintei Maria Magdalena și apoi să se închine din nou sfintelor moaște ziua următoare. Lucru care s-a și întâmplat. În ziua următoare, închinătorul, de vreme ce se mărturisise, a sărutat din nou mâna ei și a simțit o mare căldură și bună mireasmă ieșind din sfintele moaște. A mulțumit cu lacrimi. Cu lacrimi!
Unde nu sunt lacrimi, nu este mântuire.

Domnul ne iartă de mii de ori, dacă ne pocăim cu zdrobire de inimă

Vicleanul „s-a pornit” asupra Domnului: „Nu ești drept! Pe mine, pentru o mică încălcare a poruncii, m-ai aruncat din Ceruri, în timp ce pe acest călugăr de aici, care păcătuiește în fiecare zi și își bate joc de Tine și Te batjocorește, îl primești și-l ierți!”. Și din altar s-a auzit glasul, răspunsul lui Hristos: „De mii de ori îl voi primi, deoarece Mă roagă”.

Cu sufletul spre Domnul am strigat

Cu sufletul spre Domnul am strigat: Iisuse-al meu, de pacea Ta mi-e sete. Mă ține lutul meu, de lut legat, Și-n van vrea fierea lumii să mă-mbete.

Harismele, înfățișarea și caracterul Sfântului Cuvios Paisie Aghioritul

În relaţiile sale cu ceilalţi, Sfântul Cuvios Paisie Aghioritul era simplu, spontan şi avea un mod propriu, o artă duhovnicească de a se apropia, de a comunica şi de a te odihni. Te urmărea în tăcere, cu o atenţie încordată, te lăsa să vorbeşti şi se punea în situaţia ta. Faţă de ceilalţi se purta cu sensibilitate şi fineţe, iar cu sine însuși era aspru. Aceste contraste în caracterul său constituiau o minunată armonie: îngăduinţă faţă de ceilalţi şi asprime faţă de sine, linişte şi sociabilitate şi simplitatea credinţei şi agerimea minţii, respectarea cu evlavie a tipicelor şi duhul libertăţii.

O rugăciune, chiar și cu buzele, este o rugăciune ‒ nu renunțați la ea în ispite!

Nu vă temeți de faptul că simțiți că vă pierdeți credința, pentru că acesta e asaltul diavolului. O rugăciune, chiar și cu buzele, este o rugăciune! Ea este măcar atitudinea trupului, dacă sufletul nu este implicat, dar prin atitudinea trupului să știți că și sufletul se implică.

Sfântul Daniil Sihastrul – timp de un deceniu, egumenul Mănăstirii Voroneţ

Aducându-şi aminte Ştefan cel Mare de făgăduinţa dată lui Dumnezeu şi Sfântului Daniil Sihastrul, în vara anului 1488 a zidit din temelie, la Mănăstirea Voroneţ, o frumoasă biserică din piatră, închinată Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, în locul vechii biserici de lemn. La 14 septembrie, în acelaşi an, biserica a fost sfinţită de Mitropolitul Gheorghe, în prezenţa fericiţilor ei ctitori, Ştefan Voievod şi Cuviosul Daniil Sihastrul, şi a zeci de mii de credincioşi, călugări, clerici şi dregători de ţară. În această zi, cu sfat de obşte, Sfântul Daniil, deşi bătrân, a fost numit egumen al Mănăstirii Voroneţ.

Pagini