lacrimi
 

(Video) Rugăciune către Sfântul Gheorghe Pelerinul

Bucură-te, Sfinte Gheorghe, fericit pelerin al lui Hristos!

Arhimandritul Arsenie Voaideş s-a mutat la ceruri

Stareţul Mănăstirii Berzunţi din judeţul Bacău, arhimandritul Arsenie Voaideş, s-a mutat la Domnul vineri, 16 februarie 2018. Părintele Arsenie va fi înmormântat marţi, 20 februarie 2018, la Mănăstirea „Sfântul Sava” - Berzunţi.  

Iartă-mă, Doamne, că mult Te-am supărat!

Părintele Paisie, zăcând ultimii săi ani în pat, cu un picior rupt, fără vedere, din cauza unei duble cataracte la ochi, şi aproape surd, la vârsta lui de peste 90 de ani, ori de câte ori avea câte o tulburare sau durere sau mâhnire, el se ruga şi plângea, zicând în taină: „Iar am supărat pe Dumnezeu!”.

Îngerul păzitor - fratele cel mare al omului

Omul îl roagă pe îngerul său păzitor ca pe fratele său mai mare să-l protejeze şi să se roage pentru el, întrucât acesta are mai multă îndrăzneală către Dumnezeu.

Domnul ne iartă de mii de ori, dacă ne pocăim cu zdrobire de inimă

Vicleanul „s-a pornit” asupra Domnului: „Nu eşti drept! Pe mine, pentru o mică încălcare a poruncii, m-ai aruncat din Ceruri, în timp ce pe acest călugăr de aici, care păcătuieşte în fiecare zi şi îşi bate joc de Tine şi Te batjocoreşte, îl primeşti şi-l ierţi!”. Şi din altar s-a auzit glasul, răspunsul lui Hristos: „De mii de ori îl voi primi, deoarece Mă roagă”.

Sfântul Ierarh Nifon, patriarhul care a îngrijit cu smerenie catârii Mănăstirii Dionisiu

După puţin timp, Sfântul Nifon Patriarhul şi-a luat ucenicul şi au plecat în taină de la Vatopedu la Dionisiu, mănăstirea sa din tinereţe, fără a fi cunoscut şi a spune cuiva cine este. După obiceiul acestei mănăstiri, fiecare monah nou venit trebuia să facă un timp ascultare la catâri şi să aducă cu ei lemne din pădure. Sfântul Nifon a făcut această ascultare cu smerenie şi dragoste, până când l-a descoperit Dumnezeu întregii obşti în chip minunat.

Nu-ți clădi viitorul pe mormântul pruncilor tăi!

Spun şi nu greşesc: în timpul de faţă tinerii nu ştiu să fie prieteni. Prietenia nu reuşeşte să se coacă, deoarece totul este sfâşiat de intimitate, după care nu este nici prietenie şi nici dragoste. Mai departe, urmează iadul. Iadul pervesiunilor, al vieţii călcate în picioare. Bine ar fi dacă iadul acesta ar afecta numai o viaţă, dar la baza unui asemenea viitor stau sicriaşele pruncilor.

Cerșetorul, iarna grea și rugăciunea Mariei

Marcos s-a învelit într-o pătură și s-a ghemuit deasupra cutiilor de carton ce le întinsese. A oftat adânc. Se întreba dacă se va mai trezi dimineața sau dacă va muri înghețat. Privea în dreapta, în stânga, gândindu-se că poate va trece din întâmplare cineva să-i mai dea câte ceva. Mall-ul de lângă el aproape se golise. „De ce, Dumnezeul meu, am ajuns în această situație? De ce mă pedepsești așa de crunt?”, murmură Marcos. A privit blocurile de vizavi. Luminile apartamentelor erau stinse toate. Doar una dintre acestea mai era aprinsă. „Vreun bolnav sau vreun bebeluș îi ține treji pe oamenii aceia”, se gândi el. „Cel puțin stau la căldură și au pe cineva care să aibă grijă de ei.” Dintr-odată a văzut o rază albăstruie ce cobora din cer și care a intrat în apartamentul respectiv, pe ușa de la balcon.
Să te foloseşti de lacrimi, ca să se împlineasă rugăciunile tale. Pentru că Domnul se bucură mult când te rogi cu lacrimi! 
Unde nu sunt lacrimi, nu este mântuire.

Pagini