lacrimi
 

„Gheronda, cum să ajung s-o iubesc pe Maica Domnului?”

Să citeşti în fiecare zi Canoanele Maicii Domnului. Ele te vor ajuta foarte mult s-o iubeşti pe Maica Domnului. Să vezi după aceea ce va face Maica Domnului! Îţi va da multă mângâiere.
Să te foloseşti de lacrimi, ca să se împlineasă rugăciunile tale. Pentru că Domnul se bucură mult când te rogi cu lacrimi! 
Unde nu sunt lacrimi, nu este mântuire.

Cuviosul Pahomie Sihastrul, întemeietorul Mănăstirii Slatina

În anul 1553, voind Domnul să întemeieze o mănăstire în aceste locuri, a descoperit Cuviosul Pahomie o minune ca aceasta: în fiecare noapte spre duminici şi sărbători, când se fac slujbe în biserici, vedea cuviosul multe lumini aprinse într-un paltin mare, jos în poiană, iar deasupra lui auzea cor îngeresc, cântând troparul Schimbării Domnului la Faţă. Deci, rugându-se cu lacrimi, i s-a arătat Maica Domnului în vis şi i-a poruncit să se ducă la voievodul Alexandru Lăpuşneanu şi să-l îndemne să zidească în locul acesta mănăstire de călugări. Domnul Moldovei, ascultând îndemnul Cuviosului Pahomie, a zidit aici o frumoasă mănăstire, între anii 1553-1559, aşezând altarul pe locul unde se afla acel paltin. Aşa a luat fiinţă Mănăstirea Slatina.

Cum l-a salvat de la moarte Maica Domnului pe Cuviosul Nectarie Protopsaltul

Într-o zi, fiindu-i ucenicul la ascultare, bătrânul stătea în chilie şi compunea o stihiră în cinstea Maicii Domnului. Deodată, vrăjmaşul diavol a intrat la el în chip de om înfricoşat şi apucându-l cu mâinile de haine, l-a târât afară pe pietre, ca la doi kilometri, până la malul mării, vrând să-l înece în valuri. Dar cuviosul, cerând cu lacrimi ajutorul Maicii Domnului, îndată i-a apărut la liman Preasfânta Fecioară Maria în chipul icoanei făcătoare de minuni numită „Prodromiţa”.

Cuviosul Inochentie de la Probota - cinstit în Moldova ca un adevărat sfânt şi rugător

Ziua şi noaptea slăvea pe Dumnezeu cu neadormite rugăciuni, cu post îndelungat şi cu multe lacrimi care spală orice păcat şi îndumnezeiesc pe om. Şi atât a sporit cuviosul acesta, încât şi făcător de minuni s-a făcut. Pentru aceea tuturor le era iubit şi mulţi bolnavi se vindecau cu rugăciunile lui.

La ceas de Priveghere, cerul îşi revarsă apele peste Miclăuşeni

E întuneric şi-i trecut de ora nouă. Ploaia s-a înteţit tot mai mult. E o ploaie de belşug şi izbăvire. Fulgerele luminează pe ici-colo cerul. Se-aude un cântec ca de orchestră, al cărui dirijor e vântul. Cântă picăturile de ploaie apăsând pe pietrele aleilor ca pe clapele unui pian vechi. Cântă frunzele şi florile împreună... Plouă peste mormintele Sturzeştilor, cerul îşi revarsă apele peste Miclăuşeni.

Închinare Sfintei Parascheva

Iaşiul şi Moldova sunt chipul tău, Un altar de rugă, jertfă şi speranţă, Mirul bucuriei ne-a ferit de rău Şi din sfinte moaşte prindem cutezanţă.

O vindecare minunată făcută de Maica Domnului

Deasupra patului copilei atârna icoana Sfintei Născătoare de Dumnezeu. Până atunci priveaţi acea icoană mai mult ca pe o podoabă, decât ca pe ceva de trebuinţă casei, însă în acel ceas al deznădejdii aţi îngenuncheat dintr-o dată înaintea icoanei şi, cu glasul sugrumat de plâns, aţi strigat către Născătoarea de Dumnezeu: „O, Sfântă Maică a lui Dumnezeu, tu vezi durerea mea!...”.

„Creștinii luptători nu sunt niște bucuroși tembeli care încasează palme fără folos”

Nevoința noastră este întrețesută cu întristare și bucurie. Bucurie, fiindcă nădăjduim cu îndrăznire în Hristos Cel Răstignit și Înviat, și Biruitor al stăpânirii morții, a păcatului și a demonului. Și întristare, fiindcă noi, cu patimile noastre, L-am întristat pe Dumnezeu și fără de pricină ne-am dus departe de brațele Lui. Creștinii luptători nu sunt niște bucuroși tembeli, care încasează palme fără folos, naivi, superficiali, fără profunzime, proști, ciudați și distrați. Dacă sunt astfel, nu sunt adevărați creștini. Nevoitorul creștin este plin de nădejde, bucuros, sincer, cinstit, natural și smerit.

Pagini