lacrimi

Mama nu a renunțat să aprindă candela pentru fiul ei – asta i-a schimbat viața

„Mamă, te vedeam dimineața și seara că aprinzi candela și știam, eram sigur, că faci acest lucru pentru mine. În gândul meu te vedeam mereu în fața candelei. Nimic nu îmi scăpa din tot ceea ce făceai, din tot ceea ce sufereai. De atunci am avut această dorință arzătoare: eu să aprind candela, dumneata să pui untdelemnul și... lacrima.”

Merele Maicii Domnului

În cele din urmă au ajuns cu bine pe vârful Athonului și au intrat în Paraclisul Schimbării la Față. Toată bisericuța era plină de bună-mireasmă care izvora de la două mere roșii ce se aflau înaintea icoanei Maicii Domnului.

Monahia Matrona Domnaru, vindecată minunat de Maica Domnului

În anul 1926 s-a îmbolnăvit greu. Deci, rugându-se cu lacrimi Maicii Domnului, a fost vindecată în chip minunat şi a mai trăit încă nouă ani. Spuneau maicile că era nelipsită ziua şi noaptea de la biserică. Cu chipul senin, cu rugăciunea pe buze şi cu toiagul în mână, mergea cea dintâi la slujbă şi se întorcea cea mai de pe urmă.

Povestea icoanei Maicii Domnului de la Valaam

Povestea Nataliei Andreevna despre descoperirea icoanei în Biserica abandonată a Sfântului Nicolae este cu totul plauzibilă. Ar fi fost imposibil pentru ea să știe totul despre ceea ce adăpostea Biserica. Totul s-a întâmplat într-adevăr așa cum ea a văzut în vis. Urmând indicațiile ei, părintele Pafnutie a mers în biserică, a găsit icoana într-un colț și a adus-o în Biserica mică. Aici el a așezat-o în partea dreaptă a bisericii, pe un stâlp încadrat în spatele corului din dreapta, unde se află și astăzi.

Cuviosul Pahomie Sihastrul, întemeietorul Mănăstirii Slatina

În anul 1553, voind Domnul să întemeieze o mănăstire în aceste locuri, a descoperit Cuviosul Pahomie o minune ca aceasta: în fiecare noapte spre duminici şi sărbători, când se fac slujbe în biserici, vedea cuviosul multe lumini aprinse într-un paltin mare, jos în poiană, iar deasupra lui auzea cor îngeresc, cântând troparul Schimbării Domnului la Faţă. Deci, rugându-se cu lacrimi, i s-a arătat Maica Domnului în vis şi i-a poruncit să se ducă la voievodul Alexandru Lăpuşneanu şi să-l îndemne să zidească în locul acesta mănăstire de călugări.

Bucuria – hrana celor ce se nevoiesc în Hristos

Bucuria hrănește sufletul, duhul, mintea, ca să poată să se înalțe și să se dedice lui Dumnezeu. Nici o nevoință, nici o înfrânare, nici un dor, nici o dragoste nu poate ajunge la capăt, dacă nu se mănâncă.

În biserică, glasul dumnezeiesc ajunge la inimile noastre

Fraților, trebuie să spălăm cu pocăință toată necurăția noastră și astfel să pășim către El, ștergând cu lacrimi păcatele cele știute și cele neștiute. Să ne frângem inima noastră prin smerenie, cum și El S-a micșorat pe Sine pentru noi, făcându-Se, totodată, Dumnezeu și Om, ca să-l mântuiască pe om de smintelile cele diavolești.

Cu inima noastră să suspinăm, cu sufletul nostru să ne înduioșăm

Mai întâi de toate, să atingem pământul cu capul nostru, plecându-ne astfel înaintea Lui, și să nu amenințăm cu acesta pe frații noștri; cu ochii noștri să vărsăm lacrimi înaintea Lui, nu să privim cu ochi spurcați la frumusețe străină; mâinile noastre să le întindem cu evlavie către El și să le desfacem ca să dăm dar bun.

Pilda Sfintei Maria Magdalena de a‐L urma pe Hristos ar trebui să ne fie model

Sfânta Mironosiță Maria Magdalena a căutat cu râvnă și durere pe dumnezeiescul Învățător, cerând cu lacrimi izbăvirea ei de demoni, și a fost vindecată. Nu a aflat numai tămăduirea ei, ci și adevăratul sens al vieții care este comuniunea cu Dumnezeu. Domnul, care cunoștea inima ei, a făcut‐o uceniță a Lui și a învrednicit‐o să se arate întocmai cu Apostolii.

Pocăință făcută cu bucurie sau cu o oarecare întristare a inimii?

Cine îndrăznește să spună că nu a greșit? Care dintre voi poate să arunce cu piatra că nu a greșit? Toți au greșit! Dar greșeala, ca să fie îndreptată, are nevoie de căință!

Pagini