Locuiesc într-un oraș din Transilvania. Provin dintr-o familie de creștini, iar când eram mic mergeam la biserică regulat, apoi am început să nu mai merg.

Prin anii '90 terminam clasa a VIII-a și urma să dau examen la un  liceu de renume din orașul meu, unde concurența era acerbă. Am învățat cât am putut dar erau multe opere la care nu știam comentariile. Părinții mei se trezeau cu noaptea în cap ca să meargă la serviciu. Tata își luase liber în aceea zi, să vină și el cu mine la școală (stăteau bieții părinți afară cu sufletul la gură să vadă dacă odraslele lor au știut la examen). Ei nu m-au verificat la învățat, deoarece nu se pricepeau și aveau încredere în mine. Când m-am trezit dimineața, tatăl meu mi-a zis că mama a visat-o pe Maica Domnului care i-a arătat o bătălie cu turci. Și dacă am ceva lecții cu turci, să le citesc. Am citit Scrisoarea a III–a (atunci se făcea în gimnaziu). Nu o știam bine. Ajung la examen: unul dintre subiecte a fost Scrisoarea a III-a.

Anii au trecut, am absolvit liceul (am intrat la cel dorit) și am continuat studiile mai departe. M-am depărtat de Dumnezeu. Zeci de ani nu am mers la biserică decât uneori de înviere. Uneori purtam discuții aprinse împotriva preoților. Anii au trecut și a murit cineva din familia mea. Atunci, l-am redescoperit pe Dumnezeu și cele sfinte.

Într-un an, am început să am probleme mari cu nasul, nu mai puteam respira (folosisem picături multi ani dar nu mai aveau efect). La ORL mi s-a dat un tratament dar mi-au spus că este scump și șansele sunt mici ca să îmi revin, doar o intervenție chirurgicală poate fi eficientă. Eram atât de rău că ma sculam din somn sufocându-mă uneori. Am fost într-o dimineață la Biserică, la Sfânta Liturghie (în unele biserici la orașe se ține dimineața devreme ca să prindă o parte din ea oamenii care merg la serviciu, să poată da pomelnice, să aprindă o lumânare, să spună o rugăciune). Maica  Domnului era pictată mare în față, în biserică. M-am rugat din nou la ea, cu lacrimi. Am făcut niște promisiuni. La un moment dat, am simțit ca o răcoare și am tras aer pe nas simțind cum mi se desumflă. Am plâns mai tare. De atunci, rar folosesc picături, foarte rar, când sunt răcit tare. Respir bine și curat. Bineînțeles că, în nemernicia mea, nu mi-am ținut promisiunile către Maica Domnului.

După o vreme, am încheiat relațiile de muncă unde lucram. Câteva luni de zile mi-am căutat serviciu. La un momendat am început să mă rog Domnului, Maicii Domnului și unor Sfinți (Sfântul Gheorghe, Sfântul Paisie, Sfânta Parascheva etc). Mi-am dorit să intru la o anumită companie și am reușit. După o vreme am fost nemulțumit, nu erau toate „roz” acolo. Bine era dacă nu ceream eu ceva anume, ci mă lăsam în mâna Domnului, să aleagă el. Cu vremea, lucrurile s-au aranjat. Slavă Domnului pentru toate!

(Mărturie trimisă pe adresa redacției de S. S.)