lacrimi
 

Icoana Maicii Domnului de la Catedrala Mitropolitană din Iași

Faima ei de icoană făcătoare de minuni și-a câștigat-o în primăvara anului 1854, când timp de trei luni de zile sfânta icoană a lăcrimat, spre uimirea tuturor. Aproape zi de zi, începând de la 1 februarie 1854 până spre sfârșitul lunii aprilie, au curs picături de lacrimi din ochii Maicii Domnului, prelingându-se în jos pe sfânta ei față, până aproape să curgă pe pământ.

Tânărul înviat din Nain și calea noastră către Hristos

„Mulți dintre noi, în momentul în care pierdem o ființă dragă, ne lamentăm, dar Sfântul Ioan Gură de Aur, într-una din predicile sale, ne rostește până la sfârșitul veacurilor: «Spune-mi, ce atâta tulburare? Nimeni nu poate să întoarcă ceea ce deja s-a făcut. Prin tânguirea noastră, prin manifestările noastre, noi întristăm pe Duhul Sfânt. Căci văzând păgânii comportarea noastră, ne vor judeca: Vai, aceștia sunt creștinii, care ne vorbesc nouă despre Înviere atât de frumos?»”,  spune Părintele ieroschimonah David de la Mănăstirea Bisericani. 

Mama nu a renunțat să aprindă candela pentru fiul ei – asta i-a schimbat viața

„Mamă, te vedeam dimineața și seara că aprinzi candela și știam, eram sigur, că faci acest lucru pentru mine. În gândul meu te vedeam mereu în fața candelei. Nimic nu îmi scăpa din tot ceea ce făceai, din tot ceea ce sufereai. De atunci am avut această dorință arzătoare: eu să aprind candela, dumneata să pui untdelemnul și... lacrima.”

Dumnezeu se vede printre lacrimi

Suferinţa ne descoperă omul tainic al inimii, lăuntrul, iar bucuria, taina lui mâine, veşnicia, dar în taina lui mâine nu se ajunge decât prin durerea lui azi, care ne descoperă frumuseţea clipei veşnice de a fi în Dumnezeu.

O vindecare minunată făcută de Maica Domnului

Deasupra patului copilei atârna icoana Sfintei Născătoare de Dumnezeu. Până atunci priveaţi acea icoană mai mult ca pe o podoabă, decât ca pe ceva de trebuinţă casei, însă în acel ceas al deznădejdii aţi îngenuncheat dintr-o dată înaintea icoanei şi, cu glasul sugrumat de plâns, aţi strigat către Născătoarea de Dumnezeu: „O, Sfântă Maică a lui Dumnezeu, tu vezi durerea mea!...”.

Îndreptarea răului făcut nu înseamnă iertarea de dragul confortului personal

Emoţiile pot devia îndreptarea reală a celui care a greşit, iar iertarea nu trebuie căutată pentru un sentiment de confort personal.

Puterea rugăciunii Sfântului Serafim întoarce credincioșii din calea morții

A plecat deci îndată spre Sarov, unde a ajuns la miezul nopţii. Cu toată ora nepotrivită la care a sosit, s-a dus direct la chilia părintelui Serafim. Acela, ca şi când îl aştepta, şedea în pragul chiliei sale.

Lacrimile, pași către vindecarea sufletului

Plânsul duhovnicesc zugrăveşte, încetul cu încetul, Chipul Mântuitorului în inimă, iar aceasta se face pecete de recunoaştere pentru îngeri.

„Creștinii luptători nu sunt niște bucuroși tembeli care încasează palme fără folos”

Nevoința noastră este întrețesută cu întristare și bucurie. Bucurie, fiindcă nădăjduim cu îndrăznire în Hristos Cel Răstignit și Înviat, și Biruitor al stăpânirii morții, a păcatului și a demonului. Și întristare, fiindcă noi, cu patimile noastre, L-am întristat pe Dumnezeu și fără de pricină ne-am dus departe de brațele Lui. Creștinii luptători nu sunt niște bucuroși tembeli, care încasează palme fără folos, naivi, superficiali, fără profunzime, proști, ciudați și distrați. Dacă sunt astfel, nu sunt adevărați creștini. Nevoitorul creștin este plin de nădejde, bucuros, sincer, cinstit, natural și smerit.

Iartă-mă, Doamne, că mult Te-am supărat!

Părintele Paisie, zăcând ultimii săi ani în pat, cu un picior rupt, fără vedere, din cauza unei duble cataracte la ochi, şi aproape surd, la vârsta lui de peste 90 de ani, ori de câte ori avea câte o tulburare sau durere sau mâhnire, el se ruga şi plângea, zicând în taină: „Iar am supărat pe Dumnezeu!”.

Pagini