libertate

Cum să ne ferim de lucrarea diavolului?

Păcatului îi urmează ruşinea, în vreme ce căinţei îi urmează îndrăzneala cea bună. Ai fost atent la ce ţi-am spus? Satana le-a răsturnat şi a dat păcatului îndrăzneală şi căinţei, ruşine.

De ce nu a intervenit Dumnezeu ca să împiedice neascultarea lui Adam și a Evei?

„Nu este virtute ceea ce se face cu de-a sila!” Da, cu de-a sila și cu constrângere o faptă nu poate fi considerată virtuoasă. Pentru că aceasta ar însemna intervenția lui Dumnezeu, să oprească hotărârea deja luată a omului de a purcede la punerea în aplicare a sfatului viclean. Virtutea se arată atunci când omul Îl ascultă pe Dumnezeu de voie, și nu ca urmare a unei constrângeri. Se poate considera ceva virtute, când alții te constrâng să o faci, în timp ce tu nu o vrei și nu o crezi?

Care sunt consecințele generale ale căderii omului?

Dumnezeu nu l-a creat pe om ca să moară și să sufere și să se primejduiască și să piară, ci să trăiască pentru totdeauna, să trăiască pentru totdeauna slăvit și liber.

De ce Dumnezeu, cunoscând dinainte căderea omului, nu l-a făcut în așa fel încât să nu se lase înșelat de diavol?

În mod sigur, Dumnezeu putea, ca un Atotputernic, să-l facă pe om în așa fel încât să respingă din prima orice eventuală înșelare și nereușită a lui. Și astfel să fie evitate toate nenorocirile de după căderea lui. Într-un asemenea caz, omul ar fi trebuit să fie lipsit de cele două însușiri fundamentale cu care a fost înzestrat și care distingeau personalitatea lui. Unul se referă la rațiunea lui, și celălalt la libertatea lui. Fiindcă rolul hotărâtor în căderea lui Adam l-au jucat atât rațiunea lui, cât și libertatea lui.

Importanța cooperării dintre Biserică și Stat în context european

Felicităm pe organizatorii acestei conferințe internaționale și binecuvântăm pe toți participanții la ea, exprimându-ne speranța că rezultatele acesteia vor contribui la o înțelegere mai profundă a importanței cooperării dintre Stat și cultele religioase în Uniunea Europeană.

Libertatea care ne înrobește

Omul, abuzând de libertatea pe care a primit-o de la Dumnezeu, a căzut din starea lui cea dintâi şi din stăpân a devenit rob, rob al instinctelor.

„Iubeşte-L pe Dumnezeu din toată inima, pentru că El te-a iubit mai întâi!”

Deşi este de comun acord acceptat faptul că omul are cel mai mare potenţial de învăţare până la vârsta de şase ani şi că acum, mai mult decât oricând în istoria umanităţii, se pune accentul pe dezvoltarea din copilăria timpurie, cumva noi acţionăm ca şi cum acest principiu nu s-ar aplica şi educaţiei religioase.

Omul adeseori în viața lui are sentimentul că este părăsit de Dumnezeu și de oameni

Când ai acest sentiment al părăsirii, ești neputincios pentru orice. Omul care trăiește părăsirea trebuie să se închidă în el însuși, ca să se descopere pe sine și să ridice această distanță, fiindcă, în esență, este o distanță lăuntrică, este o ruptură lăuntrică, și nu ruptură de Dumnezeu sau de oameni. Trebuie să se reunească cele sufletești ale lui care sunt despărțite, ca să poată mintea lui, duhul cel simplu, să urce la Domnul.

Cugetul smerit să devină lucrare și trăire permanentă

Cugetul smerit să devină lucrare și trăire permanentă. Acest lucru nu este de neîmplinit. Au reușit-o toți sfinții Bisericii noastre, care erau ca și noi și limitați de o situație încă mai dificilă decât a noastră. Haideți să nu încercăm să ne astâmpărăm setea noastră cu apa de la zugrăvire, cu care zugrăvește zugravul pe pereți, cum spune Sfântul Isaac Sirul, nici să ne bucurăm cu visuri mincinoase. Biserica noastră ne cheamă să însetăm la izvoarele apelor, la undele mântuirii și ale vieții veșnice.

„Părinţii care nasc copii şi-i educă să fie cuminţi umplu Raiul de sfinţi” - Părintele Arsenie Papacioc

Părinţii trebuie să se bucure la vederea copiilor când intră în casă. E aici problema libertăţii fiului care are tendinţa să facă ce vrea, nu ce trebuie. Copilul este neformat, dar poţi întrezări şi câte ceva neprevăzut, care te surprinde: „Măi, ia uite ce a spus copilul acesta!”. Trebuie să-l înţelegi. Eu cred că blândeţea este fundamentală în educaţie. Blândeţea dă rezultatele cele mai bune. Repet, numai ea prinde în adânc.

Pagini