libertate

Părinţii nu trebuie să se mâhnească atunci când copilul lor este vioi

Nu sunt vinovaţi copiii, deoarece ei, pentru a creşte normal, au nevoie de curte ca să se poată juca. Acum, sărmanii, sunt închişi în blocuri şi sunt constrânşi, nu pot alerga liberi, nu se pot juca, nu se pot bucura.

Domnului Îi place să lase liberă credința noastră

Domnului, Care ne-a dăruit libertatea, Îi place să lase liberă credința noastră.

„Fiți buni și milostivi ca Tatăl vostru Cel din Ceruri”

„După asemănare”, bunătatea foarte puțini o au, și numai cei virtuoși, sfinții și cei ce imită pe Dumnezeu, pe cât e cu putință oamenilor.

„Dumnezeu nu este spărgător de uși, ci numai bate la ușa inimii fiecăruia”

Dacă Dumnezeu l-ar sili pe om pe calea mântuirii, i-ar răpi libertatea și voința, și omul nu ar mai avea nicio plată dincolo. Adică, omul și-ar pierde calitatea sa de om, de ființă liberă și, deci, și-ar pierde și răsplata și mântuirea.

Dogmă, Ascetică, Eclezialitate. O triadă a sănătăţii omului în ortodoxie

Eclezialitatea are drept reper cultul Bisericii cu inima lui de foc în Sfânta Liturghie, tinând cont de următoarea sugestie: când se află în Adevăr şi Iubire. Facem această atenţionare pentru a înţelege că deşi cultul şi Liturghia există obiectiv în Biserică totuşi ele nu pot fi obiectivizate, adică confiscate de simplele formule rostite magic, cu garanţia că ele vor lucra de la sine, fără implicarea voită a omului.

Momente delicate în creşterea copiilor – plecarea fiului risipitor

Cine poate vorbi despre durerea pe care o încearcă o mamă văzându-şi copilul – chiar şi tânăr adult fiind – că o ia pe căi greşite? Şi, din nefericire, nu e doar cazul familiilor „fără Dumnezeu”, ci chiar şi în familii credincioase au loc astfel de drame. Ce putem face, ca şi părinţi, în faţa realităţii unui fiu risipitor care ne pleacă din casă, care pleacă din Biserică şi nu ştim dacă se va mai întoarce vreodată?

Sufletul tău să fie liber, să trăiești ca un străin în lumea aceasta – asta înseamnă sărăcia cu duhul

În lumea asta, a fi liber înseamnă a fi străin de lume. Lumea te robește. Prin toate sistemele ei de legi, prin toate obiceiurile lumești, prin toată tradiția aceasta materială, lumea ne leagă, ne subordonează, ne face sclavi. Iar dacă nu devii sclavul acestor concepții, ești un „corp străin”, un element străin în lumea aceasta.

Paradoxul convieţuirii

Convieţuirea corectă conţine totdeauna un procent real din viaţa personală care se potriveşte fiecăruia dintre voi. Doza de viaţă personală întreţine şi tonifică legătura voastră, unitatea dintre voi. 

„Când te ajuți pe tine e semn că te ajută și Dumnezeu”

A sta ferm în gândul lui Dumnezeu dă minții o putere mai presus de firea ei.

Cinci metode simple pentru încurajarea copilului

Să nu comparăm copilul cu alți copii și să nu-i accentuăm insuccesele. Dimpotrivă, trebuie remarcate succesele, lăudate virtuțile și trebuie să credem în el atât de puternic, încât să fie pătruns de această credință.

Pagini