milostenie
 

Activități misionare în Biserica Bizantină - o contribuție deosebită la medicina de astăzi

Profesorul Pournaropoulos scrie că bizantinii și-au adus o contribuție deosebită în multe ramuri ale medicinei, ca anatomia, antropologia, fiziologia, igieno-epidemiologia, farmacologia terapeutică, patologia, parazitologia, pediatria, chirurgia, ortopedia, urologia, obstetretico-ginecologia, neurologia-psihiatria, otorinolaringologia, dermatologia, toxicologia, fizioterapia, hidroterapia, stomatologia, dietetica și oftalmologia. Medicina bizantină și organizarea instituțiilor medicale erau cunoscute și de sârbi, români, slavi în general, dar și de arabi, armeni și italieni. 
Să-I vorbim Domnului direct: „Dumnezeule, fii milostiv mie, păcătosului”.  (Pr. Prof. Philip LeMasters, Credinţa uitată. Vechi adevăruri din Răsăritul creştin pentru creştinii contemporani)
___   Pr. Prof. Philip LeMasters

Urmează-l cu toată inima pe înţeleptul Lazăr!

Să urăşti asemănarea cu acel bogat care se hrănea întotdeauna cu bucate gustoase, iar pe sărac l-a chinuit.

Filantropia – un atribut divin

Atributul bunătății divine presupune ca omul să și-l însușească și să-l manifeste în relațiile cu aproapele său. Omenia, precum și bunătatea arătate săracilor, văduvelor, străinilor, orfanilor și, în general, tuturor celor aflați în dificultate trebuiau să fie practicate din porunca Domnului. În scrierile Părinților capadocieni, termenul filantropie apare cu aceeași conotație, dar se pune un accent mai mare pe aspectul lui practic. Filantropia înseamnă milă, altruism, bunătate, iubire dezinteresată și fapte bune. 

Este posibilă în căsătorie adâncirea vieţii duhovniceşti?

Participarea la toate aspectele vieţii Bisericii, incluzând mersul cu regularitate la biserică şi participarea la Sfintele Taine ale Spovedaniei şi Împărtăşaniei, citirea deasă a Sfintelor Scripturi şi postul ţinut după îndrumările Bisericii sunt câteva dintre căile de sporire duhovnicească în căsătorie.

Răsplata nu se caută, ci va veni singură

Dacă alții se consideră, și pe bună dreptate, vulturi, tu, deși poți avea putere și aripi de vultur, să te mulțumești să te arăți o mică ciocârlie veselă, care zboară vertical și cântă de zor, vestind și prevestind zorile.

Iubesc sau mi se pare că iubesc?

Dintre două fapte bune, alege fapta cea mai mare. Porunca iubirii e porunca cea mai mare, de aceea insistă Mântuitorul. Deci e o întrebare justificată; să ne-o punem toţi: „Iubesc sau nu iubesc?”, că e poruncă, dragă! Să nu credeţi că Mântuitorul a vorbit numai pentru veacul respectiv, pentru apostoli. Nu. A vorbit pentru toate timpurile. Şi noi avem privilegiul că suntem creştini.

Milostenia ne aduce cu un pas mai aproape de Dumnezeu

Dacă o persoană se află în dificultate, filantropul nu trebuie să țină cont de caracterul, originea, credința sau înfățișarea acestuia. Imitându-L pe Dumnezeu, nici el nu trebuie să facă discriminări.
Împărţiţi darurile harului celor ce le cer: o lumânare aprinsă nu îşi pierde din lumină, dacă din ea se aprinde alta.

Părintele Cleopa Ilie dăruia zilele credincioșilor care-l căutau, iar nopțile le închina rugăciunii

În ultimii 20 de ani, Părintele Cleopa n-a mai plecat nicăieri. Iubea mai mult liniştea, tăcerea şi singurătatea. Mai ales noaptea, după ce rămânea singur, se ducea în marginea pădurii şi se ruga lui Dumnezeu până după miezul nopţii, vărsând multe lacrimi. Apoi se întorcea la chilie, fără să ştie nimeni nevoinţa sa de taină. Astfel, ziua o dăruia credincioşilor care veneau la el, iar noaptea o dăruia numai lui Hristos în taina inimii sale! Dintre toate faptele sale bune, pe lângă rugăciune, post şi linişte, Părintele Cleopa iubea cel mai mult milostenia şi cuvântul duhovnicesc.

Pagini