milostenie

Conştiinţa este îngerul lui Dumnezeu, care ne păzește și ne îndrumă

Când conştiinţa te mustră, înseamnă că Dumnezeu te ceartă şi trebuie să te bucuri că nu te lasă uitării. Trebuie să avem pururea înaintea noastră păcatele noastre, ca să ne pălmuiască conştiinţa prin mustrare, să dobândim lacrimi la rugăciune şi să nu mai greşim. 

Este păcat să miluiești oamenii buni de muncă, care cerșesc?

Pe un om necăjit mai de ajutor e să-l înveți să pescuiască, ca să aibă posibilitatea să se hrănească o viață, decât să-i dai o fărâmă de pește o dată, să se sature la o masă, după care îl lași în stradă.

Părintele Patriarh Daniel: „Rostul vieții este primirea și rodirea cuvântului lui Dumnezeu”

„Rostul vieții este primirea și rodirea cuvântului lui Dumnezeu”, a spus duminică, 17 octombrie, Patriarhul Daniel. Doar oamenii cu inima curată și bună fac cuvântul lui Dumnezeu să rodească gânduri, cuvinte și fapte bune. Preafericirea Sa a explicat ce înseamnă să ai inimă curată și bună, terenul fertil pentru roadele spirituale.

Pustnicul și ciubotarul cu viață sfântă

Era un pustnic și cugeta întru sine, cu cine să fie el asemenea? Cu Sfântul Antonie? Cu Avva Macarie? Iată, aude un glas de sus: „Ce cugeți așa, Părinte? Că nu ai ajuns nici măsura lui Zaharia Ciubotarul din cetatea Constantinopolului”. Și nu l-a răbdat inima pe sihastru până nu s-a dus la el.

Rugăciunea este însoțitoarea bunătății

Cu cât sporești în nevinovăție și bunătate, cu atât te atrage rugăciunea. Rugăciunea este însoțitoarea bunătății. Ceva te îndeamnă să te rogi, totodată îți poruncește să faci și fapte bune.

Moșul Gheorghe Lazăr – modelul adevăratului pelerin român

Prin trăirea sa cu totul aleasă, el formează un exemplu unic în viaţa duhovnicească a Bisericii noastre din ultima sută de ani. În anul 1884, s-a dus să se închine la Mormântul Domnului şi a rămas la mănăstirile din pustiul Iordanului şi al Sinaiului peste un an de zile. Apoi s-a nevoit un an şi jumătate în Muntele Athos şi s-a întors în ţară. A mai trăit câţiva ani în familie, şi-a pus copiii în rânduială, iar în anul 1890 s-a retras ca pelerin spre mănăstirile Moldovei.

Moşul Gheorghe Lazăr – pelerinul desculţ, fie vară, fie iarnă

Vară şi iarnă umbla desculţ şi descoperit, oricât de cald sau de ger ar fi fost. Iarna ieşeau aburi de pe creştetul său, iar zăpada şi gheaţa i se topeau sub tălpi, încât toţi se minunau de aceasta şi slăveau pe Dumnezeu. Spuneau părinţii care l-au cunoscut şi bătrânii oraşului că Moşul Gheorghe nu a fost niciodată bolnav, căci darul Domnului era cu dânsul.

Bănuţul din buzunar – o minune a Sfintei Parascheva

Într-o zi, după ce m-am închinat la Sfânta Parascheva, m-am gândit că ar fi bine să las şi eu un bănuţ pentru ajutor (pe atunci se puneau pomelnice şi bani chiar în racla sfintei). După ce am scos banul din buzunar, mă gândeam: „Să-l las pentru pâine sau să-l pun la Sfânta?”. În cele din urmă, i l-am dăruit Sfintei, zicând în gândul meu că o să mă ajute să-mi cumpăr pâine la copii.

Moș Gheorghe Lazăr Pelerinul și minunea cu trenul care n-a vrut să pornească fără el

Odată a venit la el pentru ajutor o femeie săracă şi văduvă, cu cinci copii la şcoală, iar el i-a dat tot ce primise milostenie de la oameni în ziua aceea. Altă dată, rostind în taină Psaltirea, s-a urcat în tren, dar nu avea bilet, iar controlorul l-a coborât din tren la prima staţie. „Rămâneţi aici cu Dumnezeu şi cu Măicuţa Domnului!”, a spus bătrânul şi după puţin timp, trenul s-a oprit. Oamenii au înţeles că din cauza bătrânului nu mai porneşte trenul. Auzind controlorul, imediat a plecat pe jos după el, l-a urcat în tren şi a pornit locomotiva.

Rugăciunea de taină a Moşului Gheorghe Lazăr

Timp de peste 30 de ani nu a lipsit niciodată noaptea de la biserică. Intra la ora 23.00, înainte de miezul nopţii, şi ieşea dimineaţa, între orele 4.00-5.00. Oriunde înnopta, în oraşe, prin sate sau pe la mănăstiri, păstra cu sfinţenie această rânduială. Aceasta era rugăciunea de foc a bătrânului Gheorghe Lazăr, pe care o săvârşea în taină, neştiut de oameni.

Pagini