milostenie

Împreună-pătimirea este milostenie

Milostenia nu înseamnă numai să dăm, ci şi să împreună-pătimim atunci când vedem că suferă omul, semenul nostru, şi să-l ajutăm dacă putem.

Iubirea lui Dumnezeu iartă tot răul și răsplătește însutit tot binele

Nimic nu se pierde din toate câte au fost dăruite lui Dumnezeu, căci Domnul le dă înapoi însutit. 

Protosinghelul Vichentie Mălău ‒ „Nu răspund nimănui până nu sunt îndemnat de Duhul Domnului, căci în mine trăieşte Hristos, nu eu”

După şapte ani de zile, osemintele acestui preacuvios părinte, pline de bună mireasmă, au fost strămutate la Mănăstirea Secu. Iar mâinile sale, cu care a săvârşit cele sfinte şi i-a miluit pe cei săraci, au fost găsite întregi şi nevătămate, ca semn că Hristos l-a numărat în ceata cuvioşilor părinţi, pentru sfinţenia vieţii şi desăvârşita lui milostenie.

Păcatul personal și efectul său asupra comunității

Momentul spovedaniei se poate răsfrânge la un neam întreg, pentru că neamurile, ştie Dumnezeu, vor veni la judecată. Însă fiecare persoană va veni cu răspunderea ei, va avea răspundere şi va fi întrebată de faptele ei.

Atenție la ispitele vrăjmaşului!

Odată, a zis bătrânul către ucenica sa: „Când merg la biserică sau vin la chilie, îmi iese uneori înainte un câine negru, mă apucă mânios de rasă şi nu mă lasă să merg la slujbă. Este diavolul, tată!”, „Dar nu te temi de el, părinte Iosif?”, „De ce să mă tem? Mântuitorul este cu noi!”.

Suntem întru Dumnezeu?

„Prin aceasta, cunoaştem că suntem întru El. Cine zice că petrece întru El dator este, precum Acela a umblat, şi el aşa să umble” (I Ioan 2, 6).

Teodot – sfântul cârciumar

Episcopul Teodot al Ancirei, viitorul Sfânt, avea o casă de oaspeți în care oferea loc de odihnă și masă pentru drumeți. Din munca sa ajuta pe cei aflați în nevoie, fără să fie știut de nimeni. Toți cei din cetate îl știau drept cârciumar dar, în taină, Teodot avea o misiune sfântă – aduna trupurile mucenicilor de la locul execuțiilor și le îngropa pe cheltuiala sa.

Netulburarea este culmea desăvârşirii

Milostenia este asemenea cu hrana pruncilor, pe când netulburarea (liniştea) este culmea desăvârşirii.

Episcopul Chesarie Păunescu – o viaţă încununată de virtuţi

La începutul anului 1944, arhimandritul Chesarie Păunescu a fost ales de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române şi hirotonit episcop al Constanţei şi apoi al Dunării de Jos, ascultare pe care o duce cu mare demnitate şi dăruire pentru Biserica lui Hristos. Peste un sfert de veac a păstorit bunul păstor turma cea cuvântătoare, a hirotonit sute de preoţi, a restaurat şi înnoit zeci de biserici, a făcut vizite canonice prin oraşe şi parohii de ţară şi a mângâiat multe suflete zdrobite.

Ieromonahul Damaschin Schipor – despre împăcarea cu sine, cu lumea şi cu Dumnezeu

Avea chipul blând, senin şi era foarte milostiv. Citea Psaltirea în fiecare zi, ajungând să o ştie pe de rost, şi săvârşea în taină rugăciunea inimii. Îi iubea pe toţi şi era iubit de toţi: de călugări, credincioşi, copii şi animale.

Pagini