milostenie

Bănuţul din buzunar – o minune a Sfintei Parascheva

Într-o zi, după ce m-am închinat la Sfânta Parascheva, m-am gândit că ar fi bine să las şi eu un bănuţ pentru ajutor (pe atunci se puneau pomelnice şi bani chiar în racla sfintei). După ce am scos banul din buzunar, mă gândeam: „Să-l las pentru pâine sau să-l pun la Sfânta?”. În cele din urmă, i l-am dăruit Sfintei, zicând în gândul meu că o să mă ajute să-mi cumpăr pâine la copii.

Suntem generoși cu patimile și zgârciți cu milostenia

Hristos nu are nevoie de binele nostru, căci El Însuşi ni le dă nouă pe toate. Cele ce se dau sărmanilor pentru iubirea Sa de oameni, Însuşi Hristos Şi le însuşeşte, căci spune: „Întrucât aţi făcut unuia dintre aceşti fraţi ai Mei prea mici, Mie Mi-aţi făcut” (Matei 25, 40).

La Judecată vom fi întrebați de binele ce am făcut

Întrucât fiecare am primit nişte daruri, nişte talanţi, vom fi întrebaţi ce am făcut, de exemplu, cu darul minţii, al voinţei, al libertăţii, al credinţei; cum le-am folosit şi fructificat? Le-am îngropat în pământ, le-am folosit în numele nostru, pentru slava noastră sau le-am folosit în numele lui Dumnezeu?

Părintele Cleopa Ilie dăruia zilele credincioșilor care-l căutau, iar nopțile le închina rugăciunii

În ultimii 20 de ani, Părintele Cleopa n-a mai plecat nicăieri. Iubea mai mult liniştea, tăcerea şi singurătatea. Mai ales noaptea, după ce rămânea singur, se ducea în marginea pădurii şi se ruga lui Dumnezeu până după miezul nopţii, vărsând multe lacrimi. Apoi se întorcea la chilie, fără să ştie nimeni nevoinţa sa de taină. Astfel, ziua o dăruia credincioşilor care veneau la el, iar noaptea o dăruia numai lui Hristos în taina inimii sale! Dintre toate faptele sale bune, pe lângă rugăciune, post şi linişte, Părintele Cleopa iubea cel mai mult milostenia şi cuvântul duhovnicesc.

Milostenia și viața de familie ‒ răsplata nu întârzie să apară

Avraam nu a lăsat pe seama slugilor pregătirile pentru ospătarea străinilor, ci însuşi a luat cea mai mare parte a slujirii asupra sa, poruncind chiar femeii lui să frământe, deși avea 318 slugi şi slujnice în casa lui. El voia ca soţia lui să dobândească răsplătirea nu numai pentru preţul celor date oaspeţilor, ci chiar pentru purtarea de grijă față de ei.

Protosinghelul Ioil Gheorghiu – sfaturi pentru mântuire

Fiilor mei duhovniceşti din sate şi oraşe, le doresc mai multă râvnă la biserică, la rugăciune, la milostenie, la toată fapta cea bună. Să nu uite ca în fiecare post să se spovedească, să asculte de duhovnici şi de mai-marii lor şi să fugă ca de moarte de beţie şi desfrânare, de uciderea de copii şi de secte. De mă vor asculta şi vor urma lui Hristos, nădăjduiesc să se mântuiască şi ei şi să mă mântuiesc şi eu cu rugăciunile lor.

Schimonahul Gherasim Cârjă, mereu în slujba oamenilor şi a Bisericii

— Părinte Gherasim, dă-mi sfatul cel mai de pe urmă! Iar bătrânul i-a răspuns:  — Păzeşte Biserica în toată viaţa, că şi Biserica te va păzi! Iar dacă nu păzeşti pravila bisericii, vei cădea în mari ispite şi primejdii.

Moştenirea duhovnicească lăsată de marii stareţi de la Sihăstria

De la părintele Ioanichie Moroi, stareţul nostru al tuturor, a rămas în Sihăstria viaţa de obşte întemeiată de sfinţia sa, după exemplul său personal. La aceasta a ajutat foarte mult viaţa sa curată, de ascet, plină de dragoste pentru tot soborul. De la părintele Cleopa Ilie a rămas citirea neîntreruptă a Psaltirii în biserică, cuvântul său înţelept cu care ne învăţa pe toţi calea mântuirii şi dragostea sfinţiei sale, care a cucerit toate sufletele.

Cum a devenit Cuviosul Pahomie episcop al Romanului

Punându-i mitropolitul şi alte multe întrebări din Sfintele Scripturi şi uimind pe toţi cu răspunsurile lui, îndată au ieşit de sub perdea sfetnicii domnului care erau tăinuiţi şi au strigat: „Cuviosul Pahomie să fie episcop la Roman!”. Şi într-un glas toţi au răspuns: „Amin!”. Atunci, arhimandritul Pahomie, nemaiputând scăpa, îndată a fost hirotonit episcop şi aşezat în scaunul vacant de la Roman.

Cum îi putem ajuta pe bătrânii care se simt singuri?

Trebuie să nu aibă omul impresia că îl ajuţi doar aşa... dintr-o datorie, ci îl ajuţi pentru că vrei să-i faci bine, vrei să-i fii de folos.

Pagini