nădejde

Ce implică rugăciunea curată?

Curăţia rugăciunii, căldura ei, lacrimile şi celelalte sunt toate daruri dumnezeieşti, însă ele sunt date celor smeriţi, fiindcă aceştia nu se mai pot semeţi cu mintea, ci doar îşi văd răutatea lor şi, asemenea vameşului, strigă către Dumnezeu, rugându-se să primească milă.

Am botezat-o cu numele Ioana

Rugămintea mamei nu era ca a oricărei femei însărcinate care doreşte să nască uşor şi să aibă un copil sănătos, ci era izvorâtă din temerea, din disperarea pe care i-o provocase diagnosticul, care nu dădea nici o şansă bebeluşului că o să trăiască, iar dacă va trăi, nu va trăi mai mult de câteva zile... şi va avea malformaţii.

Să-I mulţumim lui Dumnezeu pentru toate!

Să primim binecuvântarea lui Dumnezeu şi să-I mulţumim pentru toate. El ne poartă de grijă în fiecare zi.

„Slavă Ţie, Doamne, că S-a născut Hristos!”

Eram în lanţurile robiei – a venit Slobozitorul şi a rupt legăturile noastre… Apropiaţi toate acestea de inima voastră şi primiţi-le cu simţămintele voastre – şi atunci nu vă veţi putea ţine să nu strigaţi: „Slavă Ţie, Doamne, că S-a născut Hristos!”.

Mântuitorul vine şi aduce mântuirea, încălzi­ţi-vă sufletele cu dorinţa de mântuire!

Mântuitorul vine şi aduce mântuirea, încălzi­ţi-vă sufletele cu dorinţa de mântuire. Grăbiţi-vă acum cu mai multă sârguinţă să reaprindeţi în voi această dorinţă. Reamintiţi-vă de atacurile care vin din toate părţile: de la faptele noastre păcă­toase, de la patimi şi obiceiuri rele, de la vrăjma­şul mântuirii noastre. Adăugaţi la aceasta un alt gând: că aparţinem Nou-Născutului Domn Hristos, că nu există niciun alt nume în Ceruri prin care să ne putem dobândi mântuirea.

Nădejdea mea Te aşteaptă, Doamne!

Cerul nu împlineşte nădejdi, ci nădejdea. Nu cârtiţi împotriva Cerului fiindcă El nu se preocupă de treburile familiei voastre şi nici nu se implică în intrigile ţesute de unii împotriva altora. Cerul discerne şi este milostiv. El discerne tot ceea ce e bun în fiecare lucru şi e milostiv faţă de neputinţa voastră, doar dacă bunăvoinţa o însoţeşte.

Cea mai mare amăgire – a face pe plac lumii

Oare sfinţii s-au amăgit în nădejdea lor, în nevoinţele lor până la sfârşitul vieţii? Nu. Oare cei ce au adunat bogăţia pământească, cei ce au alergat după slava pământească, după cinstiri, nu s-au înşelat amarnic şi pentru totdeauna? Oare nu este tot lucrul pământesc fum care piere?

Oamenii au nevoie de Cuvântul lui Dumnezeu mai mult decât de aer şi de lumină

Domnul le-a spus ucenicilor săi: „Mergeţi în toată lumea şi propovăduiţi Evanghelia la toată zidirea” (Marcu 16, 15). Aşadar, şi Sfânta Scriptură să se răspândească în toată lumea şi să fie la îndemâna a toată făptura lui Dumnezeu. 

Să ne dăm toată silința, dar să nu ne îngrijorăm

Tu de ostenit, ostenește-te; însă de grija rea nu te lăsa măcinat! Aşteaptă orice reuşită de la Dumnezeu şi soarta ta în mâinile Lui încredinţeaz-o! Tot ce agoniseşti primeşte ca pe un dar din mâna Domnului şi cu nădejde neclătinată aşteaptă de la El adaos de daruri.

Cuviosul Misail Ieroschimonahul – ucenic apropiat al Sfântului Daniil Sihastrul

În anul 1471, văzând egumenul Misail că Sfântul Daniil Sihastrul este înconjurat de prea multă lume şi nu mai are linişte la Putna, l-a adus în taină la Mănăstirea Voroneţ. Apoi i-a făcut o chilie de piatră pe stânca Corbului din apropiere, după dorinţa cuviosului. Deci, rânduindu-i ucenici, purta mare grijă de dânsul şi niciodată nu ieşea din cuvântul său.

Pagini