nădejde

Să ne spovedim cu nădejde în iertarea și iubirea lui Dumnezeu

Să fie spovedania noastră cu nădejde bună, cum că ne va ierta Dumnezeu, iar nu cu deznădejde, precum a făcut Cain, zicând „Mai mare este vina mea decât a mi se ierta mie” (Facerea 4, 13). Asemenea și Iuda, măcar că s-a mărturisit înaintea arhiereilor că a vândut sânge nevinovat, dar nu i-a folosit la nimic acea spovedanie, că era cu deznădejde.

Când ceilalți ne rănesc, Hristos mângâie inima noastră

Să ne întristăm nu pentru răul pe care ni-l pricinuieşte aproapele, ci pentru păcatele noastre, cu care Îl întristăm pe Dumnezeu. Păcatele Îl alungă pe Dumnezeu, pe când supărările pe care ni le pricinuiesc ceilalţi Îl aduc aproape de noi, ca să ne apere.

„Nu mă rog pentru ca durerile să plece, ci pentru ca tu să le preţuieşti corect şi să le înţelegi”

Cea mai grea stare în care poate ajunge un om este cea în care se simte părăsit de Dumnezeu dar, cunoscând neputinţa noastră şi viclenia vrăjmaşului în astfel de momente, Domnul nu îngăduie acest rău pentru mult timp.

Să ţi se pară că ai credință ‒ o boală a sufletului cu consecinţe grave

E mai rău să nu ai credinţă, dar înlăuntru să ţi se pară că ai şi să ţi-o plăsmuieşti astfel în sinea ta. Aceasta este o boală fără de nădejde, cu consecinţe grave.

Să ne smerim pentru mântuirea noastră

Să ne smerim, fraţilor, că cel mândru nu se poate mântui. Să ne punem nădejdea în mila lui Dumnezeu şi nu vom greşi niciodată.
„Nu deznădăjduiţi! Aveţi nădejde în Dumnezeu şi în Maica Domnului, Care niciodată nu vor părăsi sufletele îndurerate, care caută mântuirea.“ Părintele Efrem Filotheitul
___   Părintele Efrem Filotheitul

Nimic altceva nu poate stinge setea de apă vie

Aşa dorim şi noi ca să gustăm o dată, poporul să guste din apa vieţii dată de creştinism şi să nu mai înseteze, să nu mai meargă la lume, la puţuri, ca să scoată apă cu funia, ci să primească această apă o dată pentru totdeauna, să cunoască adevărul în Iisus Hristos.

Sfântul Paisie de la Neamţ aducea mângâiere după nevoia sufletească a fiecăruia

Spuneau ucenicii Cuviosului Paisie că avea atât de mare dar de a convinge, încât şi pe cel mai trist îl putea mângâia şi linişti cu cuvintele sale, şi pe cel descurajat îl putea îmbărbăta şi întări. Iar unde trebuia, mustra, ruga, îndepărta, îndelung răbda şi când nu izbutea, alunga de la sine.
Cu adevărat fericit este cel ce nădăjduiește în Domnul!

Credința este maica, cununa și suma tuturor virtuților

Credința are nevoie de ascultare și nu de multă cercetare și când Dumnezeu poruncește trebuie să te supui, iar nu să iscodești.

Pagini