orb

Atunci când tot poporul laudă pe Dumnezeu, are loc cea mai însemnată minune

Printr-un singur om ajunge să fie slăvit Dumnezeu în sute, poate mii de inimi. O singură faptă a credinței noastre poate avea efecte nebănuite în rândul celor din jur. Dobândind pentru mine un câștig material, el rămâne un beneficiu doar pentru mine. În schimb, dobândind o comoară spirituală, de ea beneficiază toți cei cu care comunic, fiindcă nu doar răul e molipsitor, precum prea adesea ne-am obișnuit vedem, ci și binele.

„Mai trecem din când în când pe la biserică, mai dăm un acatist, mai aprindem o lumânare, dar suferim de lâncezeală sufletească” – Pr. Visarion Alexa

Alergăm, ne zbatem încruntați, contorsionați. Devenim până seara ca o funie plină de noduri strânse. Nu e lucru rău, aceasta este viața noastră de zi cu zi, însă rău e când în încordarea aceasta pierdem esențialul. Dacă toate stările acestea psihologice din adâncul nostru s-ar transforma în stări duhovnicești și dacă nodul acesta ce devenim într-o zi, l-ar avea în el pe Dumnezeu, atunci viața noastră s-ar umple de sens.

Cine își dă seama de orbirea sa duhovnicească încetează a mai nădăjdui în sine și în dreptatea sa

Cine își dă seama de orbirea sa duhovnicească încetează a mai nădăjdui în sine și în dreptatea sa și, asemenea Prorocului David, strigă: „Doamne! Deschide ochii mei și voi pricepe minunile din legea Ta” (Psalmul 118, 18).

Să stăruim în rugăciune cu răbdare

Când și noi cu credință și răbdare stăruim în rugăciune, simțim pe Iubitorul de oameni că stă plin de dragoste lângă noi, ca un părinte iubitor, și ia întunericul de deasupra noastră și ne dă lumina Lui și ne umple de viață, fiindcă „întru El era viață și viața era lumina oamenilor” (Ioan 1, 4).

„Doamne, vreau nu să văd, ci să Te văd!” – Predica Înaltpreasfințitului Părinte Calinic la Duminica a XXXI-a după Rusalii

Credinţa puternică şi rugăciunea stăruitoare au fost factorii hotărâtori în dobândirea vederii orbului. Şi când i s-au deschis ochii, primul pe care L-a văzut a fost Iisus, Care a luat act de credinţa lui în El. Mila lui Dumnezeu a trebuit să fie însoţită de credinţa orbului. Puterea lui Dumnezeu s-a manifestat în funcţie de credinţa celui în suferinţă; credinţă care i-a fost răsplătită nu doar cu dobândirea vederii, ci chiar cu mântuirea: „Credinţa ta te-a mântuit.” (Luca 18, 42). Auziţi! Mântuitorul nu s-a limitat doar la cererea orbului, ci El i-a dat mai mult decât a cerut, şi anume „mântuirea”. Credinţa sa a fost vrednică de răsplată. Ochii orbului şi-au reluat întreaga lor funcţie.

Și îndată a văzut și mergea după El, slăvind pe Dumnezeu (Luca 18, 35-43)

Aceasta înseamnă să vezi cu adevărat! A-L cârti și a-L învinovăți pentru toate e orbire. Și încă un grozav de dureroasă. Însoțiți pe Dumnezeu, mărindu-L! Fiți cu ochii larg deschiși și vedeți! Dumnezeu cu noi.

Orice întristare, pentru orice motiv, este un „laborator” al morții

„Nu te întrista, zice, pentru ceva cumplit, pentru ceva rău, pentru ceva vătămător care poate să ți se întâmple în viața aceasta. Și dacă vei pătimi vreo pagubă sau dacă cineva te va întâmpina într-un mod urât, egoist, insultător sau disprețuitor, iarăși nu te întrista. Fiindcă orice întristare a lumii acesteia moarte lucrează.”

Un băiat fără ochi și-a recăpătat vederea, iar o fetiță paralizată a început să meargă – minunile Sfântului Dionisie

Un bărbat grec căruia îi fuseseră scoși ochii cu 20 de ani în urmă primește o pereche de ochi noi, rugându-se și îmbrățișând picioarele Sfântului Dionisie, iar o fetiță paralizată, din California, începe să meargă și să sară, închinându-se moaștelor sfântului, la hramul său, strigând minunea în limba greacă, pe care n-o vorbise niciodată până atunci.

Sfântul Patapie ‒ drumul spre sfințenie

Îmbogăţit fiind cu darul facerii de minuni şi vrând Domnul a fi spre folosul altora, i-a trimis Sfântului Patapie un tânăr orb din naştere, ca să se roage pentru vindecarea lui. Cuviosul, deşi se simţea nevrednic, s-a milostivit şi a zis către el: „În numele lui Iisus Hristos, Care dă orbilor vedere şi morţilor viaţă, vezi!”, iar ochii orbului s-au deschis şi acesta vedea luminat. Deci s-a aflat în popor despre minunea aceasta şi de atunci mulţi veneau la cuvios, învrednicindu-se de rugăciunile lui.

Sfântul Cuvios Patapie vindecă un orb din naștere

Atunci, cuviosul a zis către dânsul, cu credinţă: „În numele lui Iisus Hristos, care dă orbilor vedere şi morţilor viaţă, vezi!”. Și îndată s-au deschis ochii orbului celui din naştere şi vedea luminat, slăvind şi mulţumind lui Dumnezeu. 

Pagini