orb

Văzul și adevărata lumină

Deși are în centru un fapt minunat, ce vine să suspende, ori după alții, chiar să sfideze legile firii, minunea vindecării omului din naștere își găsește reverberațiile în actualitatea mesajului. Aidoma personajului evanghelic, Domnul ne tămăduiește și nouă feluritele orbiri. Cu precădere pe cele ale sufletului. Și ne-ntreabă: „Crezi tu în Fiul lui Dumnezeu”?

Mărturisirea lui Dumnezeu este ieșirea sufletului din întuneric

Pământean fiind și a te hotărî să mărturisești pe Dumnezeu cu orice preț și luare în derâdere e o și mai mare bucurie, care te poate duce până la deschiderea ochiului credinței că ți se descoperă Iisus, Fiul lui Dumnezeu.

Cine își dă seama de orbirea sa duhovnicească încetează a mai nădăjdui în sine și în dreptatea sa

Cine își dă seama de orbirea sa duhovnicească încetează a mai nădăjdui în sine și în dreptatea sa și, asemenea Prorocului David, strigă: „Doamne! Deschide ochii mei și voi pricepe minunile din legea Ta” (Psalmul 118, 18).

Hristos lucrează prin lucrurile neînsemnate

Și noi părem neînsemnați, dar valoarea sufletului nostru face ca noi să fim însemnați, oameni însemnați, oameni deosebiți.

Maica Domnului vindecă toate neputințele

Şi îndată, o minunile tale, Stăpână! a văzut cel mai dinainte fără vedere, şi a luat atâta veselie, pe cât poate fiecare să o înţeleagă.

Smerenia este un sinonim al iubirii

Mândria și egoismul merg mână în mână. Unde este harul lui Dumnezeu, acestea două nu pot fi. De aceea, atunci când spunem că cineva este un „mare om”, prima trăsătură a caracterului său care ne face să-l considerăm „mare” este smerenia lui. 

Un băiat fără ochi și-a recăpătat vederea, iar o fetiță paralizată a început să meargă – minunile Sfântului Dionisie

Un bărbat grec căruia îi fuseseră scoși ochii cu 20 de ani în urmă primește o pereche de ochi noi, rugându-se și îmbrățișând picioarele Sfântului Dionisie, iar o fetiță paralizată, din California, începe să meargă și să sară, închinându-se moaștelor sfântului, la hramul său, strigând minunea în limba greacă, pe care n-o vorbise niciodată până atunci.

Păstorul cel bun și turma duhovnicească

Cuvântarea Domnului despre Sine ca Ușă către mântuire și ca Păstor care are grijă de turma duhovnicească este urmarea unui eveniment amintit în capitolul 9 al Evangheliei după Ioan, care i-a tulburat pe farisei, învățătorii de elită ai vremii: vindecarea orbului de la scăldătoarea Siloam.

Atunci când tot poporul laudă pe Dumnezeu, are loc cea mai însemnată minune

Printr-un singur om ajunge să fie slăvit Dumnezeu în sute, poate mii de inimi. O singură faptă a credinței noastre poate avea efecte nebănuite în rândul celor din jur. Dobândind pentru mine un câștig material, el rămâne un beneficiu doar pentru mine. În schimb, dobândind o comoară spirituală, de ea beneficiază toți cei cu care comunic, fiindcă nu doar răul e molipsitor, precum prea adesea ne-am obișnuit vedem, ci și binele.

„Mai trecem din când în când pe la biserică, mai dăm un acatist, mai aprindem o lumânare, dar suferim de lâncezeală sufletească” – Pr. Visarion Alexa

Alergăm, ne zbatem încruntați, contorsionați. Devenim până seara ca o funie plină de noduri strânse. Nu e lucru rău, aceasta este viața noastră de zi cu zi, însă rău e când în încordarea aceasta pierdem esențialul. Dacă toate stările acestea psihologice din adâncul nostru s-ar transforma în stări duhovnicești și dacă nodul acesta ce devenim într-o zi, l-ar avea în el pe Dumnezeu, atunci viața noastră s-ar umple de sens.

Pagini