prefăcătorie

Păcatele care izvorăsc din iubirea de sine

Vârfurile răutăţii care se nasc din iubirea de sine, adică slava deşartă şi mândria, le alungăm cu fapta bună făcută în ascuns, iar pe mândrie o surpăm atunci când punem toate isprăvile noastre pe seama lui Dumnezeu. Iubirea de sine este izvorul a toată răutatea, iar lepădarea de sine este rădăcina tuturor virtuţilor. Din lepădarea de sine izvorăsc alte virtuţi care se împotrivesc şi omoară iubirea de sine.

Nu putem îndrepta copiii vărsându-ne nervii pe ei

Cele mai grave urmări sunt ostilitatea şi agresivitatea. Acestea pot fi „vărsate” asupra jucăriilor, plantelor, animalelor, tovarăşilor de vârstă şi – mai devreme sau mai târziu – asupra părinţilor înşişi.

Faptele dezvăluie ce-i în inima omului - cu cine te însoțești?

Persoana stricată la caracter îţi pare vestită şi de neam bun, îţi spune cuvinte plăcute, totuşi prefăcătoria inimii sale poți s-o deduci din consecinţa faptelor. Nu din vorbe, ci din fapte se vede dacă este om. În sfârşit, mulţi se grăbesc să-şi ascundă patimile şi să pară că sunt bărbaţi minunaţi, dar numai în anumite ocazii.

Este bine să prevenim bolnavul de apropierea morţii sale?

În asemenea situaţii, este absolut indispensabil să rămânem în preajma bolnavului şi să nu plecăm de lângă el până ce nu ne vom încredinţa că acel ceva dinlăuntru şi-a aflat dezlegare. Abia când durerea a fost împărtăşită, când iubirea a învins şi când nădejdea în acel oarecare răstimp de viață ce i-a mai rămas s-a redobândit, doar atunci ne putem retrage.

Roagă-te fără nici un fel de interes și atunci Hristos îți dăruiește harul Său

Când înaintezi în lucrare, nu mai este cugetul rugăciunii cel care se aude în minte, ci este altceva. Este ceva pe care îl simţi înlăuntrul tău, dar fără ca tu să te străduieşti în vreun fel. Acest „ceva” este harul dumnezeiesc, pe care ţi-l dăruieşte Hristos.

Unde duce slava deșartă?

Slava deşartă este cea dintâi fiică a mândriei şi ea însăşi are şapte odrasle: lauda de sine, fățărnicia, iscodirea de lucruri noi, pizma, neînvoirea, iubirea de ceartă, neascultarea.

Cum strecoară vrăjmaşul zâzania între oameni

Fiecare dintre ele se gândea: „Uite cum poţi să te în­şeli în privinţa omului! Credeam că nu-i om mai bun decât ea pe lume!” 

Amăgirea că slujești lui Dumnezeu

Precum oaia nu-și schimbă pielea, chiar dacă câteodată lupii se ascund sub ea, asemenea și creștinul nu trebuie să încerce să încânte ochii celorlalți prin podoabe netrebuincioase

Bogăția și dorința de faimă

Nimic nu face mai mult pe oameni să fie ahtiați după bogății, decât dragostea pentru mărire.

Nu fiți triști ca fățarnicii

Sunt unii, de fapt sunt mai mulți care, chiar și atunci când nu postesc, se poartă asemeni celor ale celor ce postesc. Se îmbracă într-o fățărnicie mai rea decât păcatul în sine.

Pagini