Sfântul Ioan Scărarul

Pocăința nu înseamnă descurajare, ci încredere în iertarea lui Dumnezeu

Căința nu însemnă privirea în jos la imperfecțiunile proprii, ci în sus, spre iubirea lui Dumnezeu; nu în urmă cu reproș, ci înainte cu încredere. Să privești nu ceea ce n-ai reușit să fii, ci ceea ce poți încă deveni prin harul lui Hristos.

Cum se creează în noi dragos­tea de Dumnezeu prin Rugăciunea inimii

Părinții duhovnicești subliniază mereu că această cale este, înainte de toate, împlinirea poruncilor lui Hristos.

Slava deșartă – o patimă căreia îi permitem să ne însoțească și la biserică

„Fii osârduitor în sufletul tău, fără să dai în vileag asta nici prin mișcarea trupului, nici prin înfățișare, nici prin cuvânt.”
Cel ce ţine în mână toiagul rugăciunii, nu va putea să se împiedice şi chiar dacă se va împiedica, nu va cădea întru totul.

Tânguirea sufletului se îmbracă în cuvinte puține

Cel ce dorește să descopere în sine adâncul simțământului pocăinței întrebuințează pentru atingerea acestei stări o rugăciune scurtă, rostind-o cu cât mai multă luare-aminte și evlavie.

Treptele pe care coborâm de la păcat la împătimire

Robirea „este o silnică și neconsimțită încătușare a inimii sau o statornică alăturare de ceea ce i s-ar fi întâmplat și pieire a prea bunei noastre așezări”.

De patimi ne curățim când ocolim pricinile patimilor

Degeaba vrem noi să scăpăm de patimi, dacă mergem acolo unde sunt ispite, unde sunt tentații pentru păcate.

Omul dă voință la rugăciune, iar Dumnezeu îi dă putere – Arhimandritul Cleopa Ilie

„Ştii ce zice diavolul mândriei şi al nesimţirii, dacă avem o lacrimă la rugăciune? «Acum te-ai rugat straşnic!» Ehei! Şi cât îi de-acolo până la rugăciunea cea curată! Cât îi de departe cerul de pământ! V-am spus că rugăciunea în creşterea ei nu are limită. Pentru că se uneşte cu Dumnezeu şi de aceea nu are margine.”

Rugăciune pentru înfrângerea păcatului curviei

Cel luptat de curvie să se roage și să cheme în ajutor pe Sfânta Muceniță Tomaida, care a fost ucisă pentru curăție.

„Suntem oameni «duși la biserică» și, cu toate acestea, suntem plini de orgolii și de tupeu” – Pr. Visarion Alexa

Reușim noi, oare, să ținem măcar o singură zi pacea? Măcar o singură zi în care să nu aruncăm cu vorbe în ceilalți, să nu „spânzurăm” pe careva, să nu încercăm să stăpânim vreun om? Una, măcar una! Cine este lunaticul, așadar, dacă nu fiecare dintre noi?

Pagini