Sfântul Ioan Scărarul

Cum pot să-mi înving rușinea de a-mi spovedi păcatele?

Este firesc să ne simțim rușinați atunci când ne dezvelim rănile, dar trebuie să biruim această rușine.

Prin Taina Spovedaniei putem evita multe boli psihice

Atunci când oamenii își deschid sufletul lui Dumnezeu prin intermediul duhovnicului, ei vor putea evita multe boli psihice – uneori chiar și nebunia.

Prin dragoste semeni sămânța virtuții în aproapele tău

Iubind pe cineva nu faci doar o simplă faptă bună față de el, ci îl ajuți să fie mai bun, semeni sămânța virtuții în el.

Mania grandorii și mania persecuției – etapa a patra în dezvoltarea mândriei

În acest stadiu al mândriei, păcatul nu-l chinuie, ci de­vine pentru el o deprindere. Starea lui sufletească este mohorâtă, lipsită de orice lumină, singurătatea lui e deplină – dar totodată are convingerea sinceră de corectitudinea căii sale și sentimentul deplinei siguranțe, în timp ce aripi negre îl poartă repede spre pierzare.

„Caută fără încetare semnele patimilor, și atunci vei înțelege că multe sunt întru tine”

Cercetarea sinelui este absolut necesară, întrucât viaţa duhovnicească e o neîncetată călătorie, iar vindecarea, de asemenea. Cunoaşterea păcatelor, dimpreună cu realizarea faptului că sufletul e bolnav, reprezintă prima treaptă a pocăinţei, iar concretizarea acesteia este mărturisirea greşelilor prin Sfânta Taină a Spovedaniei.

Dacă suntem smeriți, atunci numele noastre vor fi scrise în Ceruri

De câte ori privește Domnul Hristos la firea Sa omenească, la mâinile Sale, vede și semnul cuielor, semnul pe care voia să-l vadă Sfântul Apostol Toma. Când Domnul Hristos vede semnul cuielor, vede semnul iubirii, pentru că Fiul lui Dumnezeu S-a jertfit din iubire pentru noi, pentru ca numele noastre să fie scrise în Ceruri.

„Numai dreapta credință este izvor de smerenie”

Numai cei ce cred în Dumnezeul Cel adevărat, Care S-a coborât din iubire până la noi, pot primi harul smeritei cugetări.

Ce este îndumnezeirea?

Fiul lui Dumnezeu Întrupat a îndumnezeit firea omenească, iar credincioșii devin mădulare ale trupului mistic al lui Hristos, primind ceva din prezența Domnului nostru Iisus Hristos.

Pocăința nu înseamnă descurajare, ci încredere în iertarea lui Dumnezeu

Căința nu însemnă privirea în jos la imperfecțiunile proprii, ci în sus, spre iubirea lui Dumnezeu; nu în urmă cu reproș, ci înainte cu încredere. Să privești nu ceea ce n-ai reușit să fii, ci ceea ce poți încă deveni prin harul lui Hristos.

Cum se creează în noi dragos­tea de Dumnezeu prin Rugăciunea inimii

Părinții duhovnicești subliniază mereu că această cale este, înainte de toate, împlinirea poruncilor lui Hristos.

Pagini