sihăstrie

Sfântul Leontie de la Rădăuţi, făcătorul de minuni

Călugărindu-se cu numele de Lavrentie, s-a învrednicit mai târziu de darul preoţiei. Apoi, împreună cu câţiva ucenici, a întemeiat o vestită sihăstrie de călugări în codrii Rădăuţilor, ce se chema după numele său „Schitul Laura” (Lavra) sau „Mănăstirea Sfântului Lavrentie”. În obştea sa, Cuviosul Lavrentie a format mulţi ucenici cu viaţă aleasă, printre care se număra şi Sfântul Daniil Sihastrul.

Cuviosul Agaton Sihastrul, făclia aprinsă din Munţii Buzăului

Noaptea se adunau în biserică şi cântau slujba Utreniei, ziua se nevoiau în chilii cu postul, cu metaniile şi cu citirea Psaltirii, iar seara se adunau la trapeză, mâncând la aceeaşi masă comună, făcută dintr-un trunchi de copac, cu 12 locuri. Mâncarea era şi ea pustnicească: pesmeţi de pâine şi legume fierte, fără untdelemn. În sărbători, Cuviosul Agaton săvârşea Sfânta Liturghie şi împărtăşea pe toţi cu Trupul şi Sângele Domnului.
9 fotografii

(Foto) Pe urmele lui Gheron Iosif Isihastul – Coliba de la Sfântul Vasile

Foto: Pr. Silviu Cluci
Din 1928 până în 1938, la Coliba „Nașterea Cinstitului Înaintemergător” de la Schitul Sfântul Vasile s-a nevoit şi cunoscutul Stareţ Iosif Isihastul. Locul este minunat şi foarte liniştit. Dacă cineva nu cunoaşte bine cărările, nu poate găsi coliba cu uşurinţă.

Cuvioasa Casiana Schimonahia, egumenă vestită pe Valea Bistriţei

Retrăgându-se pe Valea Bistriţei cu câteva ucenice, a sihăstrit mai întâi în pădurile Hangului. Apoi, adunând mai multe călugăriţe în jurul ei, schimonahia Casiana a întemeiat un mic schit de lemn pe valea pârâului Buhalniţa, numit „Schitul Casiana”, pe care l-a povăţuit duhovniceşte până la obştescul ei sfârşit.

Fericitul Mitropolit Dosoftei avea mare evlavie la sfinţii români

Cel mai de preţ odor al Moldovei, la care Mitropolitul Dosoftei ţinea foarte mult, erau moaştele Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava. Pe acestea mutându-le în catedrala de la Iaşi, bunul păstor le păzea cu mare sfinţenie şi la vreme de primejdie făcea cu ele litanie prin ţară şi multe minuni şi semne se făceau spre mângâierea poporului binecredincios. În anii 1686-1687, fiind mare tulburare şi neaşezare în ţară, mitropolitul a luat sicriul cu sfintele moaşte şi s-a dus cu ele în Polonia, la Zolkiev.

Monahul Atanasie Păvălucă, toată viaţa păstor la oile mănăstirii

„Tată, dă-ne partea de moştenire ce ni se cuvine, că noi plecăm amândoi la mănăstire!” Deci le-au dat părinţii drept moştenire 500 de oi albe. În primăvara anului 1900, cei doi fraţi au venit la Mănăstirea Neamţ şi s-au dăruit lui Dumnezeu, împreună cu oile şi toată averea lor.

Ieroschimonahul Natan, egumenul Sihăstriei Putnei în vremuri de restrişte

Sfintele sale moaşte, descoperite recent, sunt împodobite de bună mireasmă duhovnicească, iar capul său, în chip minunat, poartă o cruce, ca semn al sfinţeniei şi binecuvântării.

Sfântul Cuvios Vasile de la Poiana Mărului, iniţiatorul unui curent de înnoire duhovnicească în monahismul românesc

Acest iscusit dascăl al rugăciunii a reuşit să îmbine atât de armonios în sihăstriile din ţinutul Buzăului şi Vrancei asprimea ascetică a vieţii călugăreşti din Sinai şi Athos, cu experienţa mistică a monahismului slav şi cu tradiţia isihastă de sihăstrie din sutele de schituri şi mănăstiri, în care monahismul românesc, atât de măsurat şi aşezat, îşi ducea viaţa duhovnicească fără întrerupere încă din secolul IV.
10 fotografii

(Foto) Închinare la peştera Sfinţilor Luca şi Ilarion de la Schitul „Sfânta Ana” – Athos

Foto: Pr. Silviu Cluci

Soţul din tinereţe al Cuvioasei Teodora de la Sihla ‒ Cuviosul Elefterie Sihastrul

Mai târziu, înţelegând că fericita Teodora s-ar fi retras la pustie în Munţii Neamţ, ieroschimonahul Elefterie a fost îndemnat de Dumnezeu să meargă pe urmele ei. Deci, ajungând la Schitul Sihăstria şi rătăcind pe la pustnicii ce se nevoiau în Munţii Sihlei, a dat şi de peştera Cuvioasei Teodora, care nu de mult se mutase la iubitul său Mire, Iisus Hristos.

Pagini