smerenie

Monahul Gudiil Avăcăriţei – viața ca o candelă nestinsă timp de 50 de ani la poarta Mănăstirii Neamţ

Aproape o jumătate de secol a stat de veghe părintele Gudiil în poarta Mănăstirii Neamţ. Seara închidea porţile grele de stejar, ducea închinătorii la arhondaric şi suna clopotul de odihnă. La miezul nopţii suna clopotul de Utrenie şi chema părinţii la rugăciune, iar în zorii zilei, iarăşi deschidea porţile mănăstirii, trăgea clopotul de deşteptare şi mergea la biserică.

Moşul Gheorghe Lazăr – chip de blândeţe şi smerenie

Vestea nevoinţei sale ajunsese departe, dincolo de hotarele Moldovei. De aceea veneau mulţi să-i ceară cuvânt de folos. Unii veneau să se roage pentru ei. Alţii îi cereau milostenie. Iar bătrânul, fiind blând la chip, dulce la grai, înţelept la cuvânt şi smerit la inimă, pe toţi îi mângâia şi îi zidea sufleteşte.

Nimeni nu ajunge la pace şi linişte sufletească fără a trece prin lupta cu ispitele

Aşa cum războinicii câştigă medalii şi distincţii atunci când arată în mod repetat că sunt viteji şi că au spirit de sacrificiu, la fel şi noi, ca nişte luptători duhovniceşti, vom câştiga roadele strădaniilor noastre, după un război eroic, ce va dura mulţi ani. Cea mai sălbatică luptă va fi cea împotriva mândriei, cu toate formele şi manifestările ei – mânia, slava deşartă, răutatea, invidia... 

Păstrează-ți modestia, dă-i voie și celuilalt să înflorească!

Egocentrismul şi idolatrizarea eului sunt cererile şi dorinţele sufletului omenesc obişnuit, câtuşi de puţin ştergerea şi înfrângerea sinelui, recunoaşterea superiorităţii altuia. Şi, totuşi, Ioan Botezătorul aceasta chiar face, lucrul acesta de necrezut, de potrivnic firii: pe sine se vrea micşorându-se, pe celălalt crescând, biruind, afirmându-se, împlinindu-se!

De ce suntem puşi mereu pe ceartă?

Fără adevărata smerenie, scandalurile se mențin și se întețesc, încât se pierde orice nădejde de îndreptare.

Ieroschimonahul Ilie Vulpe – smeritul duhovnic al părinţilor athoniţi

„Îndrăzneşte, fiule, că şi eu sunt păcătos!” Era părintele dragostei şi al blândeţii, foarte primitor, milostiv, fără răutate, ca un copil, şi înţelept la cuvânt. Timp de peste 30 de ani, a fost unul din cei mai iscusiţi duhovnici ai Muntelui Athos, formând şi povăţuind pe calea mântuirii sute de fii duhovniceşti, români, greci, ruşi, bulgari şi sârbi. Toţi îl căutau şi se foloseau de cuvintele lui.

„Urcuşul duhovnicesc nu poate fi înfăptuit decât sub îndrumarea unui duhovnic iscusit” – Arhimandritul Iachint Unciuleac

Omul în viaţă poate învăţa orice singur, dar tainele sufletului şi ducerea războiului nevăzut nu pot fi înfăptuite decât sub povăţuirea unui duhovnic înţelept.

„Cel smerit trăieşte nu propria sa viaţă, ci viaţa lui Dumnezeu”

Cel smerit se încredinţează cu totul voii lui Dumnezeu.

Cum se simte un creştin ortodox în prezenţa lui Hristos?

El se simte cu totul şi cu totul păcătos. Acesta este sentimentul lui, aceasta este atitudinea lui, gândirea lui, felul lin de a vorbi.

Credinţa descoperă adâncimea omului

Atunci când vorbeşte despre credinţa fără vedere, aparent, Pavel mustră pe cei care căutau minuni, dar cred că, în primul rând, el se mustră pe sine, căci Pavel el însuşi nu a crezut, prigonind şi ucigând creştinii, până când nu L-a văzut pe Hristos cu ochii săi pe drumul spre Damasc (Fapte 9, 3).

Pagini