stres

„Mai trecem din când în când pe la biserică, mai dăm un acatist, mai aprindem o lumânare, dar suferim de lâncezeală sufletească” – Pr. Visarion Alexa

Alergăm, ne zbatem încruntați, contorsionați. Devenim până seara ca o funie plină de noduri strânse. Nu e lucru rău, aceasta este viața noastră de zi cu zi, însă rău e când în încordarea aceasta pierdem esențialul. Dacă toate stările acestea psihologice din adâncul nostru s-ar transforma în stări duhovnicești și dacă nodul acesta ce devenim într-o zi, l-ar avea în el pe Dumnezeu, atunci viața noastră s-ar umple de sens.

Cum învățăm copilul să-și depășească frica de nou

Preocupă-te tu, ca părinte, să creezi situaţii în care copilul să se confrunte cu noul: o vacanţă într-un loc necunoscut, o întâlnire cu persoane pe care nu le cunoaşte, o vizită la un muzeu – sunt nenumărate posibilităţi. Încetul cu încetul, va învăţa să nu se sperie de nou.

(Video) Adrian, 13 ani: Cum poți să scapi de stresul că ți se va întâmpla ceva rău?

Fragment din intervenția LIVE de joi, 7 mai 2020, cu Maica Siluana Vlad, stareța Mănăstirii „Sfântul Siluan Athonitul” din Iași: „Dialog cu cei mici și mari”.

Televizorul poate reduce conflictele în familie?

Într-adevăr, cred și eu că, într-un anumit sens, televizorul (orice ecran, n.r.) reduce certurile. Ce face el mai exact? Clipele de stres, de tensiune, de depresie sau orice alte probleme sentimentale ‒ toate sunt evitate prin refugiul în fața televizorului. Cred însă că mecanismul (corect de funcționare al) familiei respective se distruge încetul cu încetul.

Un motiv de supărare des întâlnit între soți

Bărbaţii sunt mult mai puţin comunicativi decât femeile, nu sunt atât de înclinaţi spre discuţii. Soţia nu înţelege de ce soţul după muncă tinde spre singurătate, ea are altă psihologie. Pentru orice femeie normală, comunicarea este un atribut indispensabil al vieţii ei. 

Așa nu, așa da – stresul, soțul și soția

Pentru femeie nu este importantă atât rezolvarea problemelor discutate, cât atenţia faţă de frământările ei. Ea pune pe primul loc comunicarea, posibilitatea de a discuta anumite probleme, de a exprima ceea ce s-a adunat peste zi în sufletul ei. Nu este deloc greu: câteva vorbe tandre şi un pic de răbdare ne ajută să evităm conflictele.

Un dialog la Putna

România nu poate fi întreagă decât dacă este unită cu Dumnezeu. Dacă pe toate celelalte le vom împlini și vom ajunge să fim uniți ca neam și vom fi solidari întru toate cele de pe pământ, dar vom pierde legătura cu România din Cer, adică ne vom depărta de Însuși Dumnezeu, atunci nimic nu vom folosi.

Motivele pentru care avem tendința de a face diferențe între frați

Dacă aveţi copii de amândouă sexele, fiţi atenţi să nu apară printre ei „favoriţi” cărora să li se permită totul sau, dimpotrivă, „cenuşărese” ce nu pot face altceva decât să aştepte cu supunere vârsta adultă, când se vor putea elibera de prejudecăţile dumneavoastră. Din punct de vedere psihologic, atât „paria”, cât şi „favoriţii” sunt la fel de traumatizaţi. Primii sunt oropsiţi, dar nu sunt liberi: ei se străduie toată viaţa, prin orice mijloace, să primească dovezi de dragoste şi de recunoaştere. Ceilalţi sunt răsfăţaţi şi prost pregătiţi pentru viaţa reală şi – lucrul principal – autonomă.

Prea multe jucării pot stresa copiii

Dar de ce părinţii, cerând sprijinul psihologului, se plâng de multe ori că micuţul nu vrea să se joace, deşi are jucării mai multe decât într-un magazin? Şi de ce psihologii trag alarma tot mai insistent, unind două noţiuni care la prima vedere par de neunit: „jucăriile de copii” şi „pericolul”? Şi belşugul este un stres. Prisosinţa atrage după sine plictiseala, apatia. Iată de ce pediatrii îi sfătuiesc insistent pe părinţi să-i dea copilului doar câteva jucării, iar pe celelalte să le pună cât mai departe, ca el să uite de ele pentru un timp şi apoi, când va veni momentul, să se joace pasionat cu ele ca şi cu unele absolut noi.

Despre griji

Drama nu este că suntem păcătoşi, că mereu cădem, drama este că nu credem că Dumnezeu este prezent aici şi acum, că El mereu „stă la uşă şi bate”, aşteptând răbdător să-L primim în casa sufletului nostru.

Pagini