Taina Sfântului Maslu

Considerații medical-duhovnicești asupra Sfântului Maslu

Cea mai puternică și cea mai completă medicină este medicina hristică, medicină articulată după modelul taumaturgic al Mântuitorului Hristos, Doctorul sufletelor și al trupurilor noastre. În cadrul acestei medicini, una din metodele cele mai complexe de tratament este Taina Sfântului Maslu, care, în virtutea efectelor ei, a fost numită de părinții bisericești Taina vindecării sufletului și trupului.

Rânduiala Slujbei Sfântului Maslu în Biserica Primară

Mărturiile pe care le avem în legătura cu Taina Sfântului Maslu din prima perioadă partistică constituie adevărate dovezi ale modului în care Biserica s-a ocupat de bolnavi, atât trupeşte, cât şi sufleteşte, încă de la începutul activității ei.

Când se poate săvârși Taina Sfântului Maslu

În cazuri grele de boală și primejdie de moarte, Sfântul Maslu se poate săvârși în orice zi, ori de câte ori este necesar, în casele celor suferinzi, după ce mai întâi au fost spovediți și împăcați cu toți, spre a lor alinare și iertare, pentru ca să li se dea prin Maslu curățirea sufletească, adică iertarea păcatelor și tămăduirea trupului de boală.

De ce la Sfântul Maslu preotul miruiește credincioșii cu untdelemn sfințit?

Ungerea cu untdelemn sfințit este un semn al vindecării oferite de Hristos, cu puterea și adumbrirea Duhului Sfânt, spre slava lui Dumnezeu Tatăl. Însă ungerea cu Untdelemn sfințit nu are loc doar la Sfântul Maslu, ci este un simbol liturgic ce apare și în alte slujbe ale Bisericii. Semnificația ungerii cu untdelemn nu este întotdeauna exact aceeași în aceste cadre liturgice variate, dar nici nu este întru totul diferită.

Câți preoți trebuie să participe la săvârșirea Sfântului Maslu?

Rânduiala Sfântului Maslu cuprinde şapte pericope Apostolice şi şapte citiri din Evanghelie, precum şi şapte rugăciuni deosebite, pentru binecuvântarea untdelemnului şi tămăduirea bolnavului, câte una pentru fiecare preot, motiv pentru care această taină mai e cunoscută la greci şi sub numele de taina celor şapte preoţi (Heptapadion), iar în ruseşte sub numele de soboravanie, adică slujba adunării sau soborului preoţilor.

Semnificația săvârșirii Sfântului Maslu de obște

Săvârșirea Maslului de obște este, fără îndoială, un lucru benefic, un mijloc de pastorație, o cale de a-i aduce și de a-i ține pe credincioși legați de Biserică și o lucrare de a ieși în întâmpinarea și rezolvarea nevoilor lor spirituale.

Semnificația rugăciunilor citite la Sfântul Maslu

Cele șapte rugăciuni diferite care se rostesc în cadrul slujbei Sfântului Maslu ocupă un loc central în sânul slujbei. Amintind milostivirea și bunătatea pe care Dumnezeu le-a arătat întotdeauna față de oameni, în ele se cere păzirea vieții bolnavului, ușurarea de chinuri, vindecarea și întărirea trupului și totodată iertarea păcatelor, tărie duhovnicească, primenirea întregii sale făpturi și înnoirea în Hristos a vieții sale.

Taina Sfântului Maslu și vindecarea omului

Vindecarea ultimă spre care țintește Taina Sfântului Maslu este restaurarea omului întreg și readucerea lui în starea de sănătate și de relație cu Dumnezeu și cu semenii. Dacă este dăruită vindecarea fizică, și ne rugăm pentru aceasta, atunci o primim cu recunoștință. Însă nu acesta este scopul primar al slujbei. Scopul și efectul principal al vindecării este restaurarea omenirii căzute, bolnave și muritoare, și reașezarea ei în comuniune cu Hristos și cu Biserica, care este deja manifestarea Împărăției pe pământ.

Taina Sfântului Maslu – misiunea vindecătoare a preoților

Misiunea taumaturgică a preoților se adresează mai ales vindecării sufletului, dar vindecarea sufletului se extinde până la nivelul trupului. Puterea de vindecare aparține lui Dumnezeu, dar Mântuitorul Iisus Hristos îi investește pe Apostoli cu această putere și le spune „în dar ați luat, în dar să dați”, făcându-i doctori fără de arginți.

Pericopele Evanghelice și Apostolice de la slujba Sfântului Maslu

Rând pe rând, textele scripturistice de la Taina Sfântului Maslu vorbesc fie despre răbdarea în suferinţă şi nădejdea vindecării pe care trebuie s-o nutrească cel bolnav, fie despre darul tămăduirilor dat de Dumnezeu sfinţiţilor Săi slujitori, fie despre puterea şi efectele minunate ale rugăciunii făcute pentru cel bolnav.

Pagini