viața monahală

7 aspecte inedite din viaţa Sfântului Iacob Putneanul

Sfântul Ierarh Iacob Putneanul, sărbătorit în data de 15 mai, este considerat „păstorul celor săraci și smeriți, care a dus o viață de Sfânt”, deoarece și-a dedicat întreaga viață slujirii Bisericii, luminării poporului prin școală și tipar și apărării celor nedreptățiți.

Mănăstirea Constamonitu – Pelerinajul părintelui Cleopa la Athos

Iată ce mare rol au duhovnicii şi egumenii la formarea ucenicilor şi la înnoirea duhovnicească a vieţii noastre monahale!

Sfaturile Părintelui Paisie Olaru ‒ „La călugărie şi la căsătorie să nu sileşti pe nimeni!”

Amândouă căile sunt binecuvântate, dar depinde de voinţa lor. Mai întâi trebuie să cunoască bine ispitele, greutăţile şi obligaţiile ambelor căi de viaţă, că fiecare drum are crucea lui, încercările şi bucuriile lui. Apoi să se roage mult înainte de a se hotărî. Domnul a binecuvântat amândouă căile, dar nu putem noi hotărî ce cale să aleagă fiecare. Numai Dumnezeu şi omul singur hotărăsc.

Din învăţăturile Sfântului Cuvios Vasile de la Poiana Mărului

„Cel ce vieţuieşte drept şi fără prihană, ferindu-se de plăcerea sa şi de înălţarea minţii, de s-ar ridica toate taberele diavoleşti asupra lui şi mii de ispite, va rămâne nevătămat, spun Părinţii. Dar cel ce umblă după rânduiala proprie şi după sfatul său, adică în neascultare şi în voile sale, acela cade în înşelăciune. Căci sunt două pricini ale înşelăciunii, adică ale căderii din rugăciunea cea curată a inimii: lucrarea faptelor bune după voie proprie, adică fără ascultare şi sfătuire, şi a doua este înălţarea minţii, adică mândria cugetului, care este împotriva smeritei cugetări.”

Sfântul Ierarh Calinic, de la 31 de ani stareţ al Mănăstirii Cernica

La 14 decembrie 1818, Cuviosul Calinic este ales stareţ în Mănăstirea Cernica. Nu avea atunci decât 31 de ani. Pentru sfinţenia vieţii lui şi buna chivernisire a mănăstirii, la 9 aprilie 1820 este hirotesit arhimandrit şi conduce Mănăstirea Cernica timp de 32 de ani, formând o aleasă obşte monahală.

Ferirea de patimi în viața de familie

Căsătoria nu poate fi limitată la unirea conjugală, iar aceasta din urmă nu devine scop într-o căsătorie, ci un mijloc de înaintare în unitatea umanității lor. De aceea, pentru ca soții să realizeze persoana în comuniune reciprocă, trebuie mai întâi ca dragostea trupească dintre ei să fie copleșită de cea spirituală.

(Video) „Călugăria este o cruce grea” – părintele Constantin Sturzu

Despre chemarea spre viața monahală.

Lexicon athonit – Idioritmie

Călugării cu organizare idioritmică trăiesc totuși în comunitate în timpul slujbelor la biserică; şi în aceste mănăstiri se află un stareţ care este conducătorul şi care veghează la buna desfăşurare a disciplinei şi a împlinirii îndatoririlor faţă de biserică ale monahilor din mănăstirea respectivă.

Schimonahia Tavefta Ursache, cea mai aleasă stareță de la Agapia din secolul al XIX-lea

Între anii 1858-1862 a restaurat în întregime biserica mare şi a adus pe cel mai bun pictor al vremii, Nicolae Grigorescu, care a împodobit-o frumos, precum se vede până astăzi. În anul 1873 a îmbrăcat în argint icoanele din catapeteasmă, precum şi icoana Maicii Domnului făcătoare de minuni. Iar din averea părinţilor ei a donat bisericii mai multe odoare de preţ, cruci, icoane şi veşminte. Pentru blândeţea şi înţelepciunea ei, Mitropolitul Moldovei a făcut-o stavroforă şi arhimandrită.

Arhimandritul Iachint Unciuleac – Când ne aflăm la răscruce, să cerem sfatul duhovnicului

„Dacă nu-ţi mărturiseşti duhovnicului gândurile, acestea rămân şi nu fac altceva decât să sape la temelia casei tale sufleteşti. Când suntem la răscruce, este bine să nu ne grăbim, ci să ne oprim, să judecăm, să ne rugăm şi să cerem ajutorul lui Dumnezeu, al Maicii Domnului, al sfântului înger păzitor, al sfinţilor şi să cerem sfat – sfatul părintelui duhovnicesc.”

Pagini