viața monahală

„Diavolul atacă acolo unde știe că omul are slăbiciune”

„Diavolul, când atacă, nu atacă pe cineva în ceea ce este el imun, ci îl atacă acolo unde știe că are slăbiciune. Este foarte important pentru orice om care duce lupta cea duhovnicească să-și cunoască slăbiciunea și tocmai acolo să-și concentreze toată puterea sa”, arată ierodiaconul Vasile de la Mănăstirea Bistrița.
62 fotografii

(Foto) Solovăț – Mănăstirea din Rusia situată aproape de Cercul Polar de Nord

Mănăstirea Solovăţ este cea mai nordică mănăstire mare a Rusiei, situată aproape de Cercul Polar de Nord. Ea a fost înființată pe la anii 1400 de către preacuvioșii părinți Savatie, Zosima și Gherman, a căror pildă de viață ascetică a atras mulți urmasi. Viața monahală de aici a format mulți asceți, a căror influență s-a întins în toată Rusia. După Revoluția Roșie, Stalin transformă mănăstirea Solovăț în primul și cel mai crunt lagăr de exterminare politică și religioasă (1920 - 1991), model pentru Gulagul  sovietic. Mănăstirea s-a redeschis dupa Perestroika. Ansamblul istoric, cultural și natural de pe insula Solovăț din Marea Alba (mănăstirea și întreg arealul) face parte din patrimoniul UNESCO (1992).

Pustnicul și ucenicul devenit stareț

Părintele Grigorie, starețul Mănăstirii Sihăstria Tarcăului, și-a dorit dintru început să fie ucenicul unui pustnic și Dumnezeu a rânduit să-l întâlnească pe părintele său chiar în drum spre mănăstire. Acesta i-a dat de îndată și prima ascultare: să-l ajute să facă piața.

„Puternic ești atunci când cunoști voia lui Dumnezeu”

Într-o obște, personalitățile oamenilor se modelează și ajung să nu mai aibă „colțuri”, adică gânduri și purtări care să-i rănească pe ceilalți. Iar un om devine cu adevărat puternic atunci când cunoaște voia lui Dumnezeu, când la orice lucru cere să-i spună care-i voia Sa. Însă condiția este să ai rugăciunea, după cum subliniază părintele Luca, starețul Mănăstirii Bistrița.

Singura pricină a oricărei întristări, melancolii și amărăciuni sunt întotdeauna autoizolarea noastră și lipsa comuniunii cu Dumnezeu

„Ridică-ți mintea și vezi starea îngerească, dacă acestora li se potrivește vreo altă stare decât a se bucura și a se veseli”, ne îndeamnă Marele Vasile. Folosește-ți puțin mintea, zice, suie mintea ta sus la cer și spune-mi: „Este cu putință să-ți închipui îngerii că plâng? Că participă ei la agonia, la neliniștea celuilalt? Ce fac? Nu fac nimic altceva decât să se bucure și să se veselească”.

Cum şi-a încheiat călătoria acestei vieţi unul dintre marii călugări ai zilelor noastre, monahul Vartolomeu Todirican

În ziua de 7 aprilie 2016, obştea Mănăstirii Sihăstria s-a împuţinat cu un vieţuitor. Monahul Vartolomeu Todirican a trecut pragul veşniciei la vârsta de 95 de ani, după jumătate de secol de vieţuire monahală în lavra părinţilor îmbunătăţiţi de la Sihăstria, după ce fusese prigonit de la mănăstirea de călugări, pe atunci, de la Vorona, de către sistemul comunist. Un reper de vieţuire monahală, părintele va fi înmormântat astăzi, 9 aprilie 2016, în cimitirul Mănăstirii Sihăstria.

„Nu ești bun în societate, nu ești bun nici la mănăstire”

„Aceasta este problema tineretului de astăzi: că este debusolat. Foarte greu găsești un tânăr care știe ce vrea. La mănăstire este nevoie de caractere, de oameni care știu ce vor, oameni cu voințe puternice. «Vreau să mă duc la mănăstire.»/ «Dar ce să faci la mănăstire?»/ «Mă duc la mănăstire pentru că nu sunt capabil să mă descurc în societate.» Grav! Nu de asemenea oameni are nevoie mănăstirea. Nu ești bun în societate, nu ești bun nici la mănăstire”, spune cu multă convingere părintele Luca, starețul Mănăstirii Bistrița.

Dacă-ți iubești copilul, arată-i că-l iubești!

Dacă într-adevăr îţi iubeşti copilul, arată-i că-l iubeşti. De altfel, vei fi şi răsplătit pentru asta. Ascultă încă o dată ce spune Apostolul Pavel: „Dar femeia se va mântui prin naştere de fii, dacă va stărui, cu înţelepciune, în credinţă, în iubire şi în sfinţenie” (I Timotei 2, 15).
34 fotografii

Ascultări în mănăstiri – galerie foto

Foto: Oana Nechifor

Bătrânul Auxentie - nevoitorul din Sfântul Munte care umbla desculţ

Bătrânul Auxentie era foarte sărac. Nu avea nimic și nu își dorea nimic în această viață, în afară de Hristos. Nu purta haină nouă și întreaga lui viață monahală a petrecut-o cu o singură pereche de pantofi. Pe drum, când nu-l vedea nimeni, ca să nu-i strice, dar și de dragul nevoinței, ca să sufere trupul, îi ținea sub braț și umbla desculț. Uneori, când lipsea de acasă, îi aruncau flanelele rupte și el se mâhnea foarte tare. Apoi cobora în prăpastia în care le aruncaseră și le aducea din nou acasă. În chilie nu avea nimic altceva decât câteva icoane și puține cărți.

Pagini