viață veșnică

Părinții și nașii de botez sunt datori să învețe copilul să se roage

Rugăciunea este trebuincioasă tuturor oamenilor pentru mântuirea lor şi dobândirea fericirii vremelnice şi veşnice. Astfel, creştinii trebuie să înveţe a se ruga lui Dumnezeu din copilăria lor. Vai şi amar de părinţii şi naşii aceia care cresc pe fiii şi finii lor numai trupeşte, iar de viaţa lor sufletească nu se îngrijesc.

Lumina lui Hristos luminează tuturor

Numai în lumina lui Hristos Îl poţi vedea pe Dumnezeu, pe tine însuţi şi lumea, în înfăţişarea lor cea adevărată; numai sub călăuza descoperirii cereşti putem găsi cărarea, care duce la viaţa veşnică.

Pomenirea numelui lui Dumnezeu ne face moștenitori ai vieții veșnice

Pomenirea continuă a Creatorului tuturor, a preabunului Dumnezeu, care constă în împlinirea poruncilor Lui mântuitoare, ne face pe noi moştenitorii vieţii veşnice şi ai Împărăţiei fără de sfârşit.

Să ne deşteptăm din somnul cel greu al lenei şi al păcatului

Să ne nevoim în aceste puţine zile ale vieţii noastre, pentru ca şi noi când va veni ceasul să ne despărţim cu bucurie de această viaţă trecătoare, întocmai ca ucenicii cei buni.

Strâmtă şi anevoioasă este calea lui Dumnezeu, dar şi odihna viitoare mare şi nemărginită este

Arvuniţi Împărăţia Cerurilor şi aşteptaţi fără îndoială bunătăţile făgăduinţelor dumnezeieşti. 

Îngerii ne însoțesc atunci când mergem în fața lui Hristos

Clipele cele mai măreţe pentru cel care trăieşte o viaţă cu Domnul vor fi acele clipe când, după trecerea în cealaltă viaţă, acest credincios se va prezenta în faţa Mântuitorului.

Viaţă, prieteni, doar viaţă se află în cer, via­ţă veşnică, fericită, împreună cu Dumnezeu!

O, îngeri ai lui Dumnezeu, ce linişte harică, ce dulceaţă aduce în suflet contemplarea vieţii voas­tre fericite! Trimiteţi, din înălţimile de sus, în ini­mile noastre măcar o picătură a vieţii acesteia!

Iconografia Împărtășirii Apostolilor

„Eu sunt pâinea cea vie, care s-a pogorât din cer. Cine mănâncă din pâinea aceasta va fi viu în veci. Iar pâinea pe care Eu o voi da pentru viaţa lumii este trupul Meu. Cel ce mănâncă Trupul Meu şi bea Sângele Meu are viaţă veşnică şi Eu îl voi învia în ziua cea de apoi” (In 6, 51.54).

După moarte, ne mai aducem aminte de cei rămași pe Pământ?

Bogatul în iad îşi aminteşte, cu toate suferinţele sale, de cei cinci fraţi ai săi rămaşi pe pământ. Însoţitorii vieţii noastre de pe pământ nu se vor putea şterge din memorie.

Deşi tragică, moartea este şi o binecuvântare

Murim pentru că trăim cu toţii într-o lume căzută, pervertită, dezbinată, nebună, zdrobită. Cu toate că n-a făcut parte din planul dumnezeiesc, nu este mai puţin un dar al lui Dumnezeu, fiind o expresie a milostivirii şi compătimirii Sale.

Pagini