viață veșnică

Mitropolitul Andrei Şaguna – Primele traduceri ale Bibliei în limba română

Limba acestei cărţi nu e făcută, ci luată chiar din gura poporului. Şi aşa traducătorul nu e decât un răsunet, nu numai al limbii, ci şi al simţirii şi, peste tot, al chipului cugetării poporului. Cu tot dreptul dar se pot numi aceste ediţii, cea dintâi Biblie - nu a românilor din Ardeal, ori din Ţara Românească, ori de aiurea - ci cea dintâi Biblie a poporului românesc întreg, cel dintâi glas obştesc cu care se roagă acest popor Părintelui din Ceruri. 

Sfântul Teodor, Arhiepiscop de Rostov – drumul spre sfințenie

Rămas orfan de mamă, Sfântul Teodor a pășit pe calea monahismului și s-a apropiat tot mai mult de Dumnezeu, slujindu-L până la finalul vieții sale.

Iubirea de aproapele, un pas spre moștenirea vieții veșnice

Nu poți însă susține că l-ai iubit pe aproapele, așa cum a trebuit să-l iubești, pentru că fie ai urât, fie ai judecat, fie nu ai luat apărarea celui nedreptățit.

Sfântul Mucenic Orest – drumul spre sfințenie

Bătut până când i-a fost spart pântecele, a reușit, chiar și așa, să sfărâme capiștea idolească, numai suflând peste ea.

Toţi aceia pe care îi numim astăzi „morţi” nu sunt deloc morţi

Toţi cei care au plecat din această viaţă, fie în zilele noastre, fie în trecutul îndepărtat, sunt cu adevărat vii, mult mai vii decât suntem noi. Lumea morţilor nu este a lor, ci a noastră, deoarece omul care trăieşte fără valori şi idealuri, fără dragoste şi virtute, este în esenţă un viu mort. Dim­potrivă, lumea lor, lumea celor păruţi morţi este plină de viaţă şi lumină.

Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, izvorâtorul de mir – drumul spre sfințenie

Ajungând guvernator al Tesalonicului, Sfântul Mare Mucenic Dimitrie a fost ucis cu sulițele, după ce a permis ca un gladiator să fie omorât, pentru a nu mai persecuta creștinii.

Hristos ne oferă un lucru pe care nimeni altcineva nu ni-l poate oferi

Doar El, minunatul Dumnezeu-om este „partea cea bună” (cf. Luca 10, 42) de care are nevoie omul în lumea și în viața sa.

Nu pleca urechea la bârfă și nu deschide gura ca să vorbești de rău

Să nu fie auzul tău ascultând cu dulceaţă limba clevetitorului, nici limba ta grăind ceva împotriva aproapelui în auzul iubitorului de defăimare, ca să nu cazi din dumnezeiasca dragoste şi străin să te afli de viaţa veşnică. Astupă gura celui ce cleveteşte la urechea ta, ca să nu săvârşeşti împreună cu dânsul un îndoit păcat: pe tine obişnuindu-te în patimile ce duc la pieire, şi pe acela neoprindu-l de a fi împotriva aproapelui.

E moartea un sfârșit sau un început?

Moartea înseamnă și trecere, de aceea și cele muritoare se mai numesc și trecătoare, pe care noi trebuie să le supunem celor nemuritoare.

„Nu încuiați inimile voastre spre primirea Evangheliei”

Voi, preaiubiților, nu încuiați inimile voastre spre primirea Evangheliei și nu lăsați să se înăbușe el în mintea voastră din pricina grijilor celor multe ale vieții!

Pagini