viață veșnică

Înţeleptul Monah Iov Burlacu – o viață cu nădejde și o moarte plină de pace

Zicea părintele Iov: „Cum se înşală omul de dulceţile vieţii acesteia! Ba, ajunge atât de lipit de materie, încât refuză bucuriile vieţii veşnice. De aceea, un astfel de om face totul ca să nu mai moară. Iar când vine moartea, îl află nepregătit şi deznădăjduit. Cel nepregătit moare de moarte grea. Iar cel pregătit aşteaptă cu bucurie ceasul morţii la care a cugetat toată viaţa. Sfârşitul lui este plin de pace şi nădejde, căci se duce la Hristos”.

Părintele Patriarh Daniel: „Să fim mai darnici, să ajutăm mai mult pe alții și, astfel, darurile pe care le oferim săracilor devin comori în ceruri!”

Textul evanghelic citit ieri, 30 august, la Sfânta Liturghie, prezintă un tânăr care adresează întrebarea esențială, cea mai serioasă și cea mai necesară a vieții, a spus Patriarhul Daniel: „Ce trebuie să fac pentru a dobândi viața veșnică?”.

Toţi creştinii trebuie să aspire la plinătatea cunoaşterii lui Hristos

Cunoaşterea lui Hristos şi a universalităţii Sale Divine şi umane e un „mărgăritar de mare preţ” (Matei 13, 46). „Iar viaţa veşnică, aceasta este: Să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Iisus Hristos” (Ioan 17, 3). Este „partea cea bună, care nu se va lua” (Luca 10, 42) de la noi prin moartea trupului.

Cele două judecăţi ale lui Dumnezeu – cea vremelnică şi cea definitivă

Pedepsele pedagogice, altfel spus, judecăţile pedagogice ale lui Dumnezeu, slujesc tocmai spre a-i îndrepta pe oameni şi a-i face în stare de intrarea în Împărăţia Cerurilor. Iar cu privire la judecata de pe urmă, la înfricoşătoarea Judecată a lui Dumnezeu, la ziua care va arde precum cuptorul, Mântuitorul nostru a vorbit limpede. 

Cea mai mare minune pe care o poate trăi omul

Credinţa harică ne poartă de pe tărâmul lumii zidite pe cel al lumii nezidite, aruncând o punte peste prăpastia dintre Dumnezeu şi om. Iar dacă omul dă dovadă de o astfel de credinţă, atunci, cu siguranţă, va ajunge la limanul dragostei, căci Dumnezeu dragoste este. 

Biserica – liman lin în faţa viforului şi alinare de primejdiile lumeşti

Dumnezeu cheamă oamenii în biserici ca la un liman lin în faţa viforului şi ca la o alinare de primejdiile lumeşti să vină, căci numai aici omul leapădă de la sine toată legătura nedreptăţii: mânia, invidia, iuţimea, clevetirea, urâciunea şi gândul cel rău. 
32 fotografii

(Foto) La umbra crucii

Foto: Oana Nechifor
La umbra crucii

Cugetări

Viaţa cea nemuritoare Dobândim noi cei de jos Și ne facem fiii slavei Prin Lumina Lui Hristos!

Dumnezeu vede suferinţele copiilor Lui şi îi mângâie ca un Părinte bun

Numai Dumnezeu dăruieşte în mâhniri adevărata mângâiere. Toate suferinţele şi lacrimile omului Dumnezeu le ia în considerare, şi după aceea răsplăteşte.

Nu pleca urechea la bârfă și nu deschide gura ca să vorbești de rău

Să nu fie auzul tău ascultând cu dulceaţă limba clevetitorului, nici limba ta grăind ceva împotriva aproapelui în auzul iubitorului de defăimare, ca să nu cazi din dumnezeiasca dragoste şi străin să te afli de viaţa veşnică. Astupă gura celui ce cleveteşte la urechea ta, ca să nu săvârşeşti împreună cu dânsul un îndoit păcat: pe tine obişnuindu-te în patimile ce duc la pieire, şi pe acela neoprindu-l de a fi împotriva aproapelui.

Pagini