voia omului

Viața de familie începe cu rugăciune

Viaţa de familie trebuie începută prin a te ruga ca Domnul, să ţi-l arate pe omul care îţi va fi sprijin şi ajutor. Bineînţeles, rugăciunea trebuie să premeargă acestei alegeri, dar dacă inima a ales deja, trebuie să ne rugăm ca să fie după voia lui Dumnezeu. Să lăsăm măcar puţin loc pentru voia lui Dumnezeu: „Nu cum vreau eu, ci cum vrei Tu, Doamne!”. Nu „fie ce-o fi”, ci „Doamne, Tu ştii mai bine: eu vreau foarte tare, însă Tu ştii mai bine”.

Ispita e permisă de Dumnezeu, ca să încerce cumpăna libertății noastre

Răul, nebunia și haosul nu sunt literatură: sunt realități care uneori izbesc frontal și caută să înghită relativul tău echilibru. Vezi clar, uneori cu luciditate unică în viață, că „dintr-asta” numai Dumnezeu te poate scăpa.

(Video) Să ne încredințăm lui Dumnezeu în cele mici, ca să învățăm să fim credincioși în cele mari

Cum să ne rugăm lui Dumnezeu pentru voia Lui și cum putem afla care e aceasta?

Furtuna dinaintea neliniștii

Se vorbește prea mult despre viitor și prea puțin despre ceea ce trebuie făcut pentru ca, măcar într-un cotlon al acestuia să mai existăm, noi și urmașii noștri. Noi, cei care ne dovedim adesea doar salahori dedicați clipei următoare, nu artizani pricepuți ai devenirii. Ei, cei pe care îi condamnăm să trăiască într-un prezent improbabil, ghemuit în umbra trecutului.

Să trăim în prezent – singurul timp care ne aparține

Recomandă avva „să trăim în prezent”, căci este singurul timp care este cu adevărat real, singurul timp care contează cu adevărat pentru noi. Ce trebuie să ne preocupe este cum suntem noi în prezent, care este starea în care suntem susceptibili, acum, de a ne înfăţişa dinaintea lui Hristos. Aducerea-aminte de moarte pare a fi unul dintre mijloacele privilegiate de a pune aceste sfaturi în practică, de a ajunge la detaşare şi de a trăi ancorându-ne în momentul prezent.

Laudă lui Dumnezeu prin fapte

Lumea e un loc lăsat de Dumnezeu omului pentru a face fapte bune.

(Video) Harul lui Dumnezeu și libertatea teribilă a omului

Când vine și când se depărtează harul lui Dumnezeu de la noi?

Consecință a călăuzirii duhovnicești care nu duce spre îndumnezeire – Arhimandritul Gheorghe de la Mănăstirea Grigoriou, Athos

Ei sunt tinerii, copiii lui Dumnezeu şi copiii noştri care, decepţionaţi de societatea materialistă, egoistă pe care le-o lăsăm moştenire, nu află pentru ce au fost creaţi: Adevărul, veşnicia. Noi nu L-am dat Adevărul şi, prin urmare, nu îl cunosc. Ei nu cunosc marele scop al vieţii, îndumnezeirea.

Consecințe ale călăuzirii spre îndumnezeire – Arhimandritul Gheorghe de la Mănăstirea Grigoriou, Athos

Atunci când „eul” nostru îl întâlneşte pe „Tu” al lui Dumnezeu şi pe „dumneata” al fratelui nostru, atunci începem să ne vedem eul nostru pierdut. Căci, în lăuntrul comuniunii în îndumnezeirea pentru care am fost plămădiţi, suntem în măsură să ne deschidem pentru a comunica, pentru a ne aprecia cu adevărat unii pe alţii... şi nu numai în chip egoist.

„Doamne, împlinește rugăciunea mea după voia Ta!”

Cine se roagă din toată inima, adâncind cuvintele rugăciunii, pe lângă împlinirea cererii sale, va dobândi și o pace lăuntrică pe care nu i-o poate da lumea, acea pace făgăduită de Iisus Hristos Mântuitorul, când a spus: „Pacea Mea dau vouă, nu precum dă lumea vă dau Eu” (Ioan 14, 27).

Pagini