Așa este moda!

Cât mă durea când vedeam turistele ce veneau la Mănăstire. În ce hal erau! Ca şi cum aş vedea icoane bizantine frumoase, aruncate la gunoaie; numai că acestea s-au aruncat singure.

Părinte, daţi-mi o binecuvântare.

Te binecuvântez să te faci carnaval duhovnicesc ca Sfânta Isidora cea nebună (Sfânta Isidora a trăit în mănăstirea Tabenisioţilor, zidită de Cuviosul Pahomie la începutul secolului IV). Ea a simulat nebunia „pentru Hristos”, s-a smerit şi s-a defăimat pe sine. Purta o cârpă pe cap, în timp ce celelalte monahii purtau camilafe. N-a purtat niciodată încălţăminte. Deşi de multe ori a fost rănită şi bătută, niciodată n-a cârtit, nici nu a ocărât pe cineva. Sfinţenia vieţii sale s-a descoperit în vedenie marelui pustnic Pitirun, care a vizitat mănăstirea şi a arătat înaintea întregii obşti că Isidora, pe care o considerau nebună, era Amma, adică maică duhovnicească); să dobândeşti prefăcătoria cea bună. Vezi, sărmanii mireni sărbătoresc în fiecare zi prefăcătoria lor lumească şi se îmbracă aşa cum este lăuntrul lor. Demult, oamenii se îmbrăcau pentru carnaval o dată pe an, numai la Lăsatul de sec (obicei păgân potrivit căruia mal toţi se îmbrăcau de carnaval, schimbându-şi înfăţişarea). Acum, cei mai mulţi sunt mereu în carnaval. Adică mai demult carnavalul ţinea o săptămână, numai la Lăsatul de sec de carne pentru Postul Mare. Acum vezi în fiecare zi... Fiecare se îmbracă aşa cum îi spune gândul. Au devenit cu desăvârşire ciudaţi. Au înnebunit! Puţini sunt oameni adunaţi, modeşti, fie bărbaţi, femei sau copii. Mai ales femeile sunt într-un hal de nespus. Astăzi, când am coborât în oraş am văzut una cu o cordelă atât de lată, ca un pansament, cu nişte cizme până sus şi o fustă scurtă. Mi-am spus: Aşa este moda!. Altele merg cu nişte tocuri foarte subţiri. Puţin să calce strâmb şi la medicul ortoped se opresc... De păr nu mă întreba! Alta – Dumnezeu să mă ierte – numai a om nu semăna! O față sălbatică, cu ţigara în gură, fu, fu, şi cu ochii roşii... Acum spun că au ca regulă să nu fumeze în casă atunci când au copii mici. Dar copiii deja se nasc... heringi afumaţi. Şi din pricina cafelelor unii o păţesc, fac nişte grimase... A plecat harul lui Dumnezeu. Părăsire desăvârşită!

Îmi aduc aminte, când eram în Sinai, ce era şi acolo... nu mă întreba! Cât mă durea când vedeam turistele ce veneau la Mănăstire. În ce hal erau! Ca şi cum aş vedea icoane bizantine frumoase, aruncate la gunoaie; numai că acestea s-au aruncat singure. Odată am văzut una care purta ceva ca un felon şi am spus: „Slavă lui Dumnezeu, iată şi una care poartă ceva mai cuviincios; în sfârşit, felon - nefelon, cel puţin nu este ca celelalte”. După aceea când s-a întors cu faţa, ce să văd? Era deschisă cu totul!

Unde a ajuns lumea!... Mi-au trimis o fotografie a unei mirese, ca să fac rugăciune să-i meargă bine în căsătoria ei. Rochia ei de mireasă era într-un hal... O astfel de îmbrăcăminte este o neevlavie faţă de o Taină săvârşită în locul sfinţit al bisericii. Oameni duhovniceşti şi nu se gândesc! Ce să facă ceilalţi? De aceea spun, nici mănăstirile nu mai ţin, nu exista frână nicăieri; astăzi oamenii sunt fără frână.

Mai demult, când existau şi nebuni pentru Hristos, erau mai puţini nebuni în lume. Nu cumva ar trebui să rugăm pe nebunii pentru Hristos să-i facă bine pe cei ce sunt într-adevăr nebuni şi să apară alţi nebuni pentru Hristos? În orice caz, astăzi auzi şi vezi lucrurile cele mai ciudate. Unul mi-a spus – mi-am făcut cruce când am auzit – că astăzi este la modă ca trântorii să-şi roadă hainele în anumite locuri, să le taie şi apoi să le coase petice cu acul de cusut saci. Bine, un muncitor e firesc să fie aşa, dar un trântor!... După ce mi-a spus aceasta, a completat: „Părinte, să-ţi spun ceva încă şi mai ciudat. Femeia mea a văzut odată în piaţa Omoniei pe copilul unei familii prietene că avea pantalonii tăiați în partea dinapoi. „Copilaşul meu, îi spune, pune-ţi mânuţa în partea dinapoi...!”. „Lasă-mă în pace, spune acela, aşa este moda”. Sărmanii copii!

Părinte, este bine că unii pun pe bluze stampe cu Sfinţi?

Dacă este pe bluze sau pe tricouri, este bine. În loc să pună pe diavolul, mai bine pe sfinţi. Dar dacă este pe pantaloni, nu se potriveşte; este lipsă de evlavie. Sunt unii evlavioşi care poartă diferite lucruri de felul acesta. Când a mers patriarhul Dimitrios în America, au făcut nişte bluze cu patriarhul şi Sfânta Sofia pe ele.

(Cuviosul Paisie Aghioritul, Cuvinte duhovnicești, vol. 1: Cu durere și dragoste pentru omul contemporan, traducere de Ieroschimonah Ștefan Nuțescu, Editura Evanghelismos, București, 2003, pp. 290-294)

De la același autor

Ultimele din categorie