Așa e moda! Suficient motiv pentru a ne îmbrăca… nepotrivit?

Cât mă durea când vedeam turistele ce veneau la Mănăstire. În ce hal erau! Ca și cum aș vedea icoane bizantine frumoase, aruncate la gunoaie; numai că acestea s-au aruncat singure.

Părinte, dați-mi o binecuvântare.

Te binecuvântez să te faci carnaval duhovnicesc ca Sfânta Isidora cea nebună (Sfânta Isidora a trăit în mănăstirea Tabenisioților, zidită de Cuviosul Pahomie la începutul secolului IV). Ea a simulat nebunia „pentru Hristos”, s-a smerit și s-a defăimat pe sine. Purta o cârpă pe cap, în timp ce celelalte monahii purtau camilafe. N-a purtat niciodată încălțăminte. Deși de multe ori a fost rănită și bătută, niciodată n-a cârtit, nici nu a ocărât pe cineva. Sfințenia vieții sale s-a descoperit în vedenie marelui pustnic Pitirun, care a vizitat mănăstirea și a arătat înaintea întregii obști că Isidora, pe care o considerau nebună, era Amma, adică maică duhovnicească); să dobândești prefăcătoria cea bună. Vezi, sărmanii mireni sărbătoresc în fiecare zi prefăcătoria lor lumească și se îmbracă așa cum este lăuntrul lor. Demult, oamenii se îmbrăcau pentru carnaval o dată pe an, numai la Lăsatul de sec (obicei păgân potrivit căruia mal toți se îmbrăcau de carnaval, schimbându-și înfățișarea). Acum, cei mai mulți sunt mereu în carnaval. Adică mai demult carnavalul ținea o săptămână, numai la Lăsatul de sec de carne pentru Postul Mare. Acum vezi în fiecare zi... Fiecare se îmbracă așa cum îi spune gândul. Au devenit cu desăvârșire ciudați. Au înnebunit! Puțini sunt oameni adunați, modești, fie bărbați, femei sau copii. Mai ales femeile sunt într-un hal de nespus. Astăzi, când am coborât în oraș am văzut una cu o cordelă atât de lată, ca un pansament, cu niște cizme până sus și o fustă scurtă. Mi-am spus: Așa este moda!. Altele merg cu niște tocuri foarte subțiri. Puțin să calce strâmb și la medicul ortoped se opresc... De păr nu mă întreba! Alta – Dumnezeu să mă ierte – numai a om nu semăna! O față sălbatică, cu țigara în gură, fu, fu, și cu ochii roșii... Acum spun că au ca regulă să nu fumeze în casă atunci când au copii mici. Dar copiii deja se nasc... heringi afumați. Și din pricina cafelelor unii o pățesc, fac niște grimase... A plecat harul lui Dumnezeu. Părăsire desăvârșită!

Îmi aduc aminte, când eram în Sinai, ce era și acolo... nu mă întreba! Cât mă durea când vedeam turistele ce veneau la Mănăstire. În ce hal erau! Ca și cum aș vedea icoane bizantine frumoase, aruncate la gunoaie; numai că acestea s-au aruncat singure. Odată am văzut una care purta ceva ca un felon și am spus: „Slavă lui Dumnezeu, iată și una care poartă ceva mai cuviincios; în sfârșit, felon – nefelon, cel puțin nu este ca celelalte”. După aceea când s-a întors cu fața, ce să văd? Era deschisă cu totul!

Unde a ajuns lumea!... Mi-au trimis o fotografie a unei mirese, ca să fac rugăciune să-i meargă bine în căsătoria ei. Rochia ei de mireasă era într-un hal... O astfel de îmbrăcăminte este o neevlavie față de o Taină săvârșită în locul sfințit al bisericii. Oameni duhovnicești și nu se gândesc! Ce să facă ceilalți? De aceea spun, nici mănăstirile nu mai țin, nu exista frână nicăieri; astăzi oamenii sunt fără frână.

Mai demult, când existau și nebuni pentru Hristos, erau mai puțini nebuni în lume. Nu cumva ar trebui să rugăm pe nebunii pentru Hristos să-i facă bine pe cei ce sunt într-adevăr nebuni și să apară alți nebuni pentru Hristos? În orice caz, astăzi auzi și vezi lucrurile cele mai ciudate. Unul mi-a spus – mi-am făcut cruce când am auzit – că astăzi este la modă ca trântorii să-și roadă hainele în anumite locuri, să le taie și apoi să le coase petice cu acul de cusut saci. Bine, un muncitor e firesc să fie așa, dar un trântor!... După ce mi-a spus aceasta, a completat: „Părinte, să-ți spun ceva încă și mai ciudat. Femeia mea a văzut odată în piața Omoniei pe copilul unei familii prietene că avea pantalonii tăiați în partea dinapoi. „Copilașul meu, îi spune, pune-ți mânuța în partea dinapoi...!”. „Lasă-mă în pace, spune acela, așa este moda”. Sărmanii copii!

Părinte, este bine că unii pun pe bluze stampe cu Sfinți?

Dacă este pe bluze sau pe tricouri, este bine. În loc să pună pe diavolul, mai bine pe sfinți. Dar dacă este pe pantaloni, nu se potrivește; este lipsă de evlavie. Sunt unii evlavioși care poartă diferite lucruri de felul acesta. Când a mers patriarhul Dimitrios în America, au făcut niște bluze cu patriarhul și Sfânta Sofia pe ele.

(Cuviosul Paisie AghioritulCuvinte duhovnicești, vol. 1: Cu durere și dragoste pentru omul contemporan, traducere de Ieroschimonah Ștefan Nuțescu, Editura Evanghelismos, București, 2003, pp. 290-294)

De la același autor

Ultimele din categorie