Când vezi că Domnul te miluieşte şi dă străpungere inimii tale, sileşte-te şi tu, din partea ta, să păzeşti isihia, postul şi rugăciunea – fiindcă satana îţi va înfăţişa atunci lucruri trebuincioase, pasămite, şi de neamânat ca, apucându-te de ele, să-ţi pierzi străpungerea inimii. Tu, însă, nu îl asculta; şi lăsând totul, chiar şi cele ce îţi sunt cu adevărat de trebuinţă, să veghezi numai ca străpungerea inimii tale să fie fierbinte, până ce îşi va săvârşi aceasta lucrarea – căci mare este preţul ei.

Dacă vei face astfel, degrabă să aştepţi şi ispite şi războaie – fie de la oameni, fie de la demoni: fiindcă satana se scoală cu putere împotriva omului atunci când omul iese de sub puterea lui. Iar mânia să ştii că, mai mult decât orice, o sting smerenia şi străpungerea sufletului.

(Patericul Lavrei Sfântului Sava, Editura Egumenița, 2010, p. 53)