Căldura păcatului nu lasă inima omului să o părasească

Cuvinte duhovnicești

Căldura păcatului nu lasă inima omului să o părasească

    • Căldura păcatului nu lasă inima omului să o părasească
      Căldura păcatului nu lasă inima omului să o părasească

      Căldura păcatului nu lasă inima omului să o părasească

Aşa şi oamenii, vreau să spun că simt căldură păcatului şi nu-i lasă inima să plece, înţeleg că miroase urât, dar nu-i lasă inima să plece din căldură  aceea.

Cineva îmi spunea: „Se spune despre Atena ca este „junglă” dar nimeni nu pleacă de acolo! Toţi o numesc „junglă” şi toţi se adună în „junglă”. Cum au devenit oamenii! Ca animalele! Ştiţi ce fac animalele? La inceput intră în grajd, se balegă, urinează... După aceea bălegarul începe să fermenteze. Cum începe să fermenteze, simt o căldură. Nu le lasă  inima să plece din grajd; le place. Aşa şi oamenii, vreau să spun că simt căldură păcatului şi nu-i lasă inima să plece, înţeleg că miroase urât, dar nu-i lasă inima să plece din căldură  aceea. Iată, de va intra acum unul în grajd, nu va putea suferi mirosul urât. Altul care e mereu in grajd nu e deranjat; s-a obişnuit.

(Cuviosul Paisie Aghioritul, Cu durere şi dragoste pentru omul contemporan, Editura Schitului Lacu, Sfântul Munte Athos, 2000, p. 31)

Citește despre: