Care sunt regulile după care duhovnicul stabilește epitimiile?

Epitimiile sunt la aprecierea judecăţii duhovnicului. El va trebui să ia aminte ca să nu-l îngreuneze peste măsură pe păcătos şi să-l facă să cadă în deznădejde, nici să-i aşeze pe umeri o povară uşoară, făcându-l căldicel.

Medicul dă medicamentele în funcţie de rezistenţa bolnavului. Şi duhovnicul este dator să dea creştinilor epitimiile, medicamentele sale, după puterea acestora de a le primi. În mod concret, Sinodul Quinisext, prin canoanele sale, a hotărât mustrarea pe care trebuie s-o primească penitentul pentru fiecare păcat. La final însă a hotărât un canon (102) care, pe scurt, spune următoarele: epitimiile sunt la aprecierea judecăţii duhovnicului. El va trebui să ia aminte ca să nu-l îngreuneze peste măsură pe păcătos şi să-l facă să cadă în deznădejde, nici să-i aşeze pe umeri o povară uşoară, făcându-l căldicel. 

Sfântul Ioan Gură de Aur ne tâlcuieşte: „Duhovnicul nu trebuie să dea epitimia doar pe măsura greutăţii păcatului, ci va trebui să aibă în vedere şi dispoziţia păcătosului, că nu cumva să se întâmple ca, voind să refacă bucata care s-a sfârşit, să mărească mai mult ruptura şi, voind să-l ridice pe cel căzut, să-l piardă mai mult”. Astfel, sfintele canoane, din instrumente mântuitoare de suflet, pot deveni „canoane care-l pierd pe păcătos”.

(Arhimandritul Vasilios Bacoianis, Duhovnicul şi spovedania, Editura Tabor, Bucureşti, 2012, p. 56)

De la același autor

Ultimele din categorie