Casa duhovnicească a sufletului nostru are nevoie de gratii la ferestre, căci ferestrele bisericii lui Solomon erau împletite cu sârmă pentru a nu intra în ea insectele necurate (Ieșirea 27, 4). Acest lucru este o taină, închipuind că acela ce voiește să nu intre în casa sufletului său gângăniile necuratelor dulceți, trebuie să aibă mreje împletite la ferestrele organelor celor cinci simțuri ale sale. Mrejele acestor ferestre sunt: pomenirea morții; darea de răspuns la înfricoșătoarea judecată viitoare și pomenirea veșnicelor munci. Prin aceste mreje omul oprește și nu lasă să intre în casa sufletului său dezmierdările și păcatele.

Acest lucru îl adeverește și Sfântul Nil Ascetul, zicând: „Cei ce voiesc să-și păzească cugetarea curată ca pe o biserică, trebuie să-și îngrădească înaintea simțurilor opreliști făcute din gândurile care înfricoșează de judecata viitoare. Acestea au rostul să oprească intrarea închipuirilor necurate, care vor să se strecoare înăuntru” (Filocalia, voi. 1, p. 198).

(Arhimandritul Ilie Cleopa, Urcuș spre Înviere, Editura Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, Iași, 1992, p. 219)