Cel ce are nădejde nu va fi ruşinat vreodată

Deznădejdea unui păcătos este absolut nejustificată. Poate oare o mână de nisip să acopere vreodată oceanul?

Din toată inima mulţumeşte-I lui Dumnezeu, Care te iubeşte – după câte văd – foarte mult. Căci dacă nu te-ar iubi, nu ai fi precum eşti. Crezi că eşti pierdut, dar eu văd că duhovniceşte tu eşti foarte bine. Nu deznădăjdui; nu-ţi pierde nădejdea.

Cel ce are nădejde nu va fi ruşinat vreodată. Chiar dacă cineva este acoperit de o prăpastie de păcate, dacă se căieşte şi nu-şi pierde nădejdea, diavolul se teme de el, deoarece inima părintească a Cerescului Tată se înmoaie atunci când fiul Său rătăcitor spune: „Am păcătuit, iartă-mă!”. El aleargă cel dintâi, îl îmbrăţişează, îl sărută şi junghie viţelul cel îngrăşat ca să se veselească, căci fiul Său mort era şi a înviat din nou (Luca 15, 19-24). Deznădejdea unui păcătos este absolut nejustificată. Poate oare o mână de nisip să acopere vreodată oceanul?

(Comori duhovniceşti din Sfântul Munte Athos – Culese din scrisorile şi omiliile Avvei Efrem, Editura Bunavestire, 2001, pp. 246-247)

De la același autor

Ultimele din categorie