Păcatul preacurviei este infidelitatea conjugală. Adică după ce s-a căsătorit cineva şi greşeşte cu altă persoană, atunci face păcatul precurviei. Deci păcatul curviei îl face cel necăsătorit, iar păcatul preacurviei îl face cel care s-a cununat. Păcatul preacurviei este mult mai greu decât al curviei, deoarece atunci când cineva se căsătoreşte depune jurământ înaintea lui Dumnezeu că va păstra fidelitatea conjugală până în mormânt, adică pormite că nu va înşela soţia niciodată sau soţia nu-l va înşela pe soţ niciodată.

În momentul când unul din soţi cade în acest păcat de infidelitate, cade în păcatul precurviei. Păcatul curviei se pedepseşte cu 7 ani oprire de la împărtăşanie, iar cel al preacurviei cu 15 ani, deci dublu.

Din cauza acestui păcat al preacurviei se întâmplă toate relele în familie. Când soţul, spre exemplu, a căzut în păcat cu altă femeie, s-a spurcat cu ea, după aceea se împreunează cu femeia lui, o spurcă şi pe femeia lui şi implicit spurcă toată casa. Această spurcăciune înseamnă introducerea diavolilor în casa sa. Dacă este conştient de acest fapt grav, părăseşte păcatul, nu îl mai face, se spovedeşte, face canonul rânduit de preot şi se căieşte din toată inima lui. Atunci Dumnezeu îl poate ierta şi nu se mai răsfrânge păcatul asupra familiei sale. Însă dacă acea persoană nu încearcă să părăsească păcatul, nu se spovedeşte sau, mai grav, nici nu ia în seamă gravitatea acestui păcat şi continuă să-l facă, urmările catastrofale în familie sunt inevitabile. Odată ce bărbatul se împreună cu acea femeie străină, se produce o legătură ilegală ce afectează legătura lui legală cu soţia sa.

Iubirea nu poate fi manifestată la două persoane în acelaşi grad. Cu siguranţă iubirea de soţie se diminuează şi trece pe locul secundar; dacă se continuă aşa, poate să se stingă definitiv dragostea soţului faţă de soţie. De aici încolo apar marile probleme. Apar certurile, apare gelozia, apar invidia, ura, bătăile, iar dacă se continuă mai mult timp, se ajunge până la despărţire. Iată ce poate face preacurvia! 

(Arhimandrit Ioachim Pârvulescu, Sfânta Taină a Spovedaniei pe înţelesul tuturor, Mănăstirea Lainici din Gorj, 1998, Editura Albedo, pp. 78-79)